Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 920/2002 la Tribunalul București, secția I penală, condamnatul R.C.R. a solicitat revizuirea hotărârilor judecătorești prin care a fost condamnat la 12 ani închisoare (sentința nr. 241 din 12 mai 1999 a Tribunalului București, secția a II-a penală, decizia nr. 460/1999 a Curții de Apel București și decizia nr. 1291/2001 a Curții Supreme de Justiție, care le-a modificat pe cele dintâi).
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că solicită revizuirea acestor hotărâri pentru două motive și anume:
- în mod greșit în cauză au fost condamnați și inculpații D.G.A. și R.A.;
- la săvârșirea faptelor a participat și I.V., persoană de sex feminin al cărui nume nu îl cunoaște exact, precum și fratele acesteia R.;
- aplicarea facultativă a legii penale mai favorabilă (art. 15 C. pen.).
Condamnatul a făcut precizarea că aceste împrejurări le-a învederat și în cursul judecății, dar că nu au fost luate în seamă.
În cauză, au fost făcute cercetări de către parchet în temeiul art. 399 C. proc. pen., care în urma verificărilor efectuate, prin raportul întocmit a opinat pentru respingerea cererii de revizuire, cu motivarea că aspectele invocate de condamnat nu se înscriu între cele arătate de art. 394 C. proc. pen.
Tribunalul București, secția I penală, prin sentința nr. 286 din 1 aprilie 2002, a respins cererea de revizuire formulată de condamnat cu motivarea că nici unul din motivele invocate nu fac parte dintre cele arătate în art. 394 C. proc. pen., primele două motive fiind invocate drept apărări cu ocazia judecării cauzei în fond și a căilor de atac, iar ultimul motiv, și anume aplicarea art. 15 C. pen., nu se poate face pe calea unei cereri de revizuire, pentru aceasta existând o cale de atac specială, aceea a contestației la executare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul R.C.R., prin care a reiterat motivele invocate la judecata în fond a cererii de revizuire și anume:
- greșita condamnare a inculpaților D.G.A. și R.A., el fiind singurul autor al faptelor pentru care a fost condamnat;
- reindividualizarea pedepsei, prin aplicarea dispozițiilor art. 15 C. pen.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 622 din 10 octombrie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul R.C.R. cu motivarea că aspectele pentru care solicită revizuirea hotărârii de condamnare, nu se înscriu în nici unul din cazurile arătate, în art. 394 C. proc. pen., așa cum în mod justificat a stabilit și prima instanță.
Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către condamnat, prin care a solicitat a se constata temeinicia susținerilor sale și în consecință să se procedeze la o nouă judecată, invocând aceleași motive pe care și-a bazat cererea de revizuire la judecata în fond și apel.
Recursul este nefondat.
În art. 394 C. proc. pen., sunt arătate în mod expres și limitativ motivele pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești.
Verificând motivele invocate de condamnat drept temei al cererii de revizuire și anume, nevinovăția altor persoane, ori reducerea pedepsei prin aplicarea legii penale mai favorabile, se constată că nici unul din acestea nu se circumscriu textului de lege citat, astfel că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient R.C.R. împotriva deciziei nr. 622 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 aprilie 2003.