Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 150 din 4 aprilie 2002, Tribunalul Galați l-a condamnat pe inculpatul A.G. la 14 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. și la 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele în pedeapsa de 14 ani și a sporit pedeapsa la 15 ani și 10 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
S-a computat din pedeapsă durata arestului preventiv.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile P.N. suma de 64.000.000 lei din care 44.000.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 20.000.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că inculpatul în ziua de 20 septembrie 2001 după ce a consumat alcool, pe fondul unor neînțelegeri pe care le-a avut cu victima P.G., a sărit gardul despărțitor în curtea victimei, având în mâini o coasă.
Martorul D.V. l-a dezarmat de coasă pe inculpat, dar acesta a sărit cu pumnii la victimă, bătrân în vârstă de 78 de ani. După ce victima a fost lovită cu pumnii de inculpat, a căzut la pământ și a fost lovită cu picioarele de inculpat, iar în final acesta a strâns-o de gât.
Urmare agresiunii, P.G. a decedat în drum spre spital.
Din raportul medico-legal întocmit în cauză rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne consecutive unui politraumatism cu ruptură de mezenter și chist hidat, leziuni produse prin lovire cu corp dur, pumni și picioare.
Prin decizia penală nr. 463 A din 12 septembrie 2002, Curtea de Apel Galați a admis apelul inculpatului, a casat în parte sentința și a redus pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. la 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și la 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., urmând ca după contopire să execute pedeapsa cea mai grea sporită la 12 ani și 6 luni închisoare. S-au reținut restul dispozițiilor.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpatul și partea civilă P.N.
În recursul lui inculpatul critică hotărârile pentru greșita încadrare a infracțiunii de violare de domiciliu în dispozițiile art. 192 alin. (2) C. pen., în loc de art. 192 alin. (1) C. pen., el susținând că a pătruns în curtea victimei fără a avea asupra lui o coasă. Pe de altă parte a solicitat aplicarea art. 74 C. pen., referitoare la circumstanțele atenuante, având în vedere că anterior faptelor a avut o conduită bună.
Motivele invocate sunt cazuri de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen.
Recurenta parte civilă a criticat hotărârile pentru greșita evaluare a despăgubirilor ce i-au fost acordate, solicitând majorarea lor, motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Recursurile nu sunt fondate.
Potrivit art. 192 C. pen., astfel cum era definitiv la momentul comiterii faptei;
„Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani.”
Conform alin. (2) al aceluiași articol, în cazul în care fapta se săvârșește de o persoană înarmată, pedeapsa este de la 2 la 7 ani închisoare.
Or, în cauză în mod neîndoielnic s-a stabilit prin probele administrate, respectiv declarațiile martorilor L.M., D.I. și D.V., care l-a dezarmat că inculpatul a pătruns în curtea victimei cu o coasă, astfel că în mod corect instanțele au reținut în sarcina lui infracțiunea de violare de domiciliu în forma agravantă de la art. 192 alin. (2) C. pen.
Pe de altă parte, instanța de apel care a redus pedepsele aplicate inculpatului aproape de limita minimă prevăzută de lege a procedat corect prin nereținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., constând în conduita bună lipsită de antecedente penale a inculpatului.
În raport de gravitatea faptelor, relevată de atacarea victimei în propria curte, lovirea sălbatică cu pumnii și picioarele a unei persoane neputincioase în vârstă de 78 de ani și uciderea acesteia, instanțele nu puteau face aplicarea art. 74 C. pen., fără a încălca criteriile de individualizare a pedepselor.
Prin urmare criticile inculpatului sunt nefondate.
Nici recursul părții civile P.N. nu este fondat. Instanțele au făcut o legală aplicare a dispozițiilor art. 998 C. civ., au făcut o evaluare corectă a întinderii pagubei suferite de partea civilă dispunând repararea integrală a acesteia.
Așa fiind, Curtea în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului și părții civile, ca nefondate, va computa din pedeapsă durata arestului preventiv și-i va obliga pe recurenți la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă P.N. și de inculpatul A.G. împotriva deciziei penale nr. 463/ A din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați.
Compută din pedeapsă, durata arestării preventive a inculpatului A.G. de la 20 septembrie 2001, la 9 aprilie 2003.
Obligă partea civilă P.N. la 100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2003.