Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 104 din 4 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul L.l.C., la pedeapsa 4 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere iar în temeiul art. 862 C. pen. fixându-se termen de încercare de 6 ani. S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor ce decurg din prevederile art. 864 C. pen.
A fost obligat inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
I s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), Teza a II-a și lit. b) C. pen. și s-a făcut aplicarea disp. art. 71 alin. (5) C. pen.
I s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani în condițiile art. 65 și 66 C. pen.
S-a constatat că pentru cantitatea de cannabis trimisă în țară de inculpat și care a format obiectul Dosarului nr. 3010/87/2011 al Tribunalului Teleorman s-a dispus confiscarea specială, conform sentinței penale nr. 77 din 29 iunie 2011 pronunțată de aceeași instanță.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata prevenției de la data de 22 septembrie 2011 la zi.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 25 august 2011 emis de Tribunalul Teleorman, în lipsa inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.700 RON.
Pe baza materialului probator administrat în cauză (acte de autorizare interceptare, înregistrare și localizare a convorbirilor telefonice, declarații martori, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice și notele care cuprind redarea convorbirilor telefonice, acte de autorizare investigator sub acoperire și colaborator, procese-verbale întocmite de aceștia, acte de autorizare a înregistrărilor în mediul ambiental, rapoarte de constatare tehnico-științifice), Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul L.l. prieten cu martorul S.C.C., ambii locuind de mai mulți ani pe teritoriul Spaniei, martorul este consumator de droguri iar, la începutul lunii aprilie 2011, a revenit în România, împreună cu martorul B.M., stabilindu-se la domiciliul lui S.C.C: din comuna B. La acest domiciliu, cei doi au consumat în mod repetat cannabis combinat cu tutun.
În cursul aceleași luni, martorii B.M.A. și S.C.C., precum și martorul C.A.G. (toți inculpați pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri, în dosarul penal nr. 3010/87/2011 al Tribunalului Teleorman, soluționat prin sentința penală nr. 77/2011, nedefinitivă) au oferit țigări conținând rezină de cannabis, în scopul de a fi testate, numiților N.I.F., I.E.A., Z.M., G.D.C., care au fumat astfel de țigări, precum și numitului C.M.C., care a refuzat oferta.
Ulterior, cei trei au pus în vânzare și vândut aceleași produse, cu prețul de 50 RON/țigaretă, numiților D.C.M. (2 țigări) și I.E.G. (o țigară).
La data de 27 aprilie 2011, lucrătorii din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate București - Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate Teleorman, s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de infracțiuni de trafic și consum ilicit de droguri, pe raza Municipiului Alexandria și a comunei B., de către martorii S.C.C., B.M.A. și C.A.G., procedându-se la folosirea tehnicilor de supraveghere specifice, în vederea probării faptelor.
În urma exploatării autorizațiilor emise de instanță și valorificării informațiilor obținute prin interceptarea convorbirilor telefonice efectuate de la posturile telefonice mobile și fixe utilizate de cei trei martori, s-a stabilit că acestora urmează să le fie expediat, din Spania, de către inculpatul L.I.C., un colet conținând droguri, în cursul primei săptămâni din luna mai 2011, prin intermediul serviciilor de coletărie ale firmei de transport internațional, SC T.T. SRL Alexandria.
Pentru stabilirea și probarea vinovăției inculpatului, în calitatea sa de autor al infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, au fost introduși în cauză investigatorul sub acoperire, cu numele de cod „I.A.", și colaboratorul acestuia, cu nume de cod „G.O.", pentru a procura cantitatea de 20 grame din următoarele substanțe aflate sub control național: hașiș, cannabis, cocaină, ori alte substanțe aflate sub incidența Legii nr. 143/2000, de la martorii enunțați mai sus. În acest sens, a fost solicitată și obținută autorizarea interceptării și înregistrării audio-video în mediul ambiental a întâlnirilor și discuțiilor directe purtate de aceștia cu autorii infracțiunii de trafic de droguri.
În urma desfășurării acestor activități s-a stabilit că, la data de 10 mai 2011, în jurul orei 11-12,00, martorul B.M.A. s-a prezentat la sediul SC T.T. SRL Alexandria, de unde a ridicat un colet, inscripționat la destinatar cu numele său.
Din verificarea documentelor de evidență ale societății de transport, a rezultat că, identitatea expeditorului din Spania - Madrid, este inculpatul L.I.C.
La data de 10 mai 2011, colaboratorul sub acoperire, a cumpărat de la martorii S.C., B.M.A. și C.A. în baza unei înțelegeri anterioare cu aceștia, o cantitate de cannabis, obținută din 3 bare de rezină, pentru care a plătit acestora sumele de 200 RON, respectiv 400 RON iar cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la aceeași dată, la locuința martorului S.C. din comuna B., s-au ridicat alte 5 bare de hașiș, împăturite în folii de staniol precum și o unitate centrală, care a fost supusă ulterior cercetării, potrivit autorizației de percheziție în sistem informatic din 13 mai 2011.
În urma percheziției informatice s-a stabilit existența de fișiere cu extensii, reprezentând discuții on-line, purtate prin intermediul aplicației Yahoo Messenger, de martorul S.C.C., având adresa G., cu inculpatul L.I.C., având adresa F., referitoare la expedierea de către acesta din urmă, din Spania, la solicitarea primului, a unui coletul conținând droguri.
Din convorbirile celor doi efectuate prin sistemul informatic, s-a reținut ca relevantă, cea din 09 mai 2011, prin care aceștia își exprimă îngrijorarea cu privire la întârzierea ajungerii la destinație a coletului, ce conținea droguri, și pe care cei doi le denumeau „C.", dar și cea din data de 10 mai 2011, în care martorul S.C.C. îi confirmă inculpatului L. primirea coletului.
De menționat că sumele de bani privind achiziționarea drogului de inculpat au fost avansate de mama martorului S.C.C., aflată în Spania, și care cunoștea că acesta din urmă este consumator de droguri.
Din probatoriul administrat la urmărirea penală, respectiv declarații martori B.M.A. și S.C.C. a mai rezultat că drogurile au fost trimise de inculpatul L., din Spania, la cererea martorului S.C.C., care urma să le vândă în România, aspect cunoscut de inculpat.
Coletul trimis de inculpat în România, pe numele martorului B.M.A. (martorul S.C.C. nedorind ca numele lui să apară) conținea 8 bare de hașiș, disimulate în produse de patiserie și a fost ridicat de acesta de la sediul SC T.T. SRL Alexandria la data de 10 mai 2011.
În acest sens a fost reținută și declarația martorei D.P.C., angajată a societății de transport internațional, care a relatat că, la data de 10 mai 2011, a eliberat coletul expediat din localitatea Madrid de către numitul L.I.C., către martorul B.M.A., persoană care apărea la destinatar, și care s-a legitimat cu cartea de identitate.
Potrivit rapoartelor de constatare tehnico-științifică nr. A și E din data de 11 mai 2011 întocmite de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cantitățile de 0,96 grame substanță solidă, de culoare verde-oliv, respectiv de 1,84 grame substanță solidă, de aceeași culoare predată de colaborator, după prima cumpărare, respectiv a doua cumpărare este constituită din rezină de cannabis, iar cantitatea de 4,31 grame din aceeași substanță, ridicată de la locuința martorului S.C.C., este constituită din rezină de cannabis. De asemenea, a rezultat că, țigareta, ridicată din aceeași locuință cu ocazia percheziției domiciliare, conține rezină de cannabis și tutun.
În toate probele analizate a fost pus în evidență Tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis.
Cannabisul constituie potrivit tabelului III anexă la Legea nr. 143/2000, drog de risc, așa cum se arată și în rapoartele de mai sus, chiar dacă la analiză se evidențiază Tetrahidrocannabinol (THC), deoarece, în raport cu factorii de sol și temperatură, precum și de alți factori, planta biosintetizează în mod natural acest produs chimic.
De menționat este și faptul că, în dosarul penal nr. 31/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Teleorman s-a emis la data de 31 mai 2011 rechizitoriul cu același număr, prin care au fost trimiși în judecată inculpații S.C.C., B.M.A. și C.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată, primii doi și pentru consum propriu de droguri, iar în cazul inculpatului S.C.C. fiind reținută și instigarea la infracțiunea de introducere în țară de droguri de risc, fără drept, autor fiind inculpatul L.I.C.
Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei față de inculpatul L.I.C., care avea legătură cu activitatea infracțională a celor trei, având în vedere că acesta se afla pe teritoriul Spaniei.
Prin sentința penală nr. 77 din 29 iunie 2011 Tribunalul Teleorman a dispus condamnarea inculpaților S.C.C., B.M.A. și C.A. pentru infracțiunile menționate mai sus, la pedepse cu închisoarea. Sentința a fost atacată cu apel la instanța superioară, care a respins apelul. Hotărârea primei instanțe nu este însă definitivă, fiind atacată cu recurs.
Fapta inculpatului L.I.C. care, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile Părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Limitele de pedeapsă stabilite în legea specială (Legea nr. 143/2000) vor fi reduse cu o treime, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Gradul de pericol social al faptei săvârșite de inculpat a rezultat din modul și mijloacele de săvârșire, din împrejurările în care a fost comisă, scopul urmărit, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, așa cum au fost reținute anterior, dar și din persoana și conduita inculpatului.
S-a reținut că inculpatul are vârsta de 20 ani, nu este căsătorit și nu are copii minori, s-a aflat de mai mult timp în Spania (de 8 ani), împreună cu părinții săi, bolnavi, conform actelor medicale depuse la dosar, și unde desfășura activități de muncă în mod sporadic. Din înscrisurile depuse de inculpat în circumstanțiere a rezultat că mama acestuia a desfășurat o muncă cu caracter permanent în Spania însă, în prezent, datorită bolii și unui accident, aceasta și-a pierdut parțial capacitatea de a muncii, inculpatul afirmând că se află în grija sa.
Referitor la conduita inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, instanța a reținut că acesta nu are antecedente penale și nu există date din care să rezulte că ar fi avut o conduită contrară regulilor de conviețuire socială, aspect ce rezultă din fișa de cazier judiciar, aflată la dosarul de urmărire penală, și-a câștigat existența în Spania prin efectuarea unor munci, tot aici a efectuat cursuri teoretice și practice de pregătire profesională și de educație obligatorie, mama sa este rezident comunitar în Spania, aspecte rezultate din înscrisuri pe care inculpatul le-a depus la dosar, conform art. 3201 alin. (2) C. proc. pen.
Luată în considerare în întregul său, conduita inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii a fost bună și caracterizează favorabil persoana sa, pentru a fi considerată circumstanță atenuantă, potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.
Cu privire la conduita inculpatului după comiterea infracțiunii, Tribunalul a reținut că acesta a fost încunoștințat telefonic, personal, de procuror, la data de 01 august 2011, în timp ce se afla în Spania, cu privire la faptul că, față de el, s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Cu aceeași ocazie i s-a adus la cunoștință că are obligația de a se prezenta la procuror, la data de 10 august 2011, în vederea audierii, acesta declarând că recunoaște fapta pentru care este cercetat însă nu se poate prezenta la data de mai sus întrucât nu poate părăsi locul de muncă și nu are resurse financiare necesare deplasării în România. Împrejurarea că inculpatul nu se putea prezenta la data stabilită de procuror din cauza lipsei resurselor financiare și a activității de muncă desfășurate în Spania, rezultă și din convorbirea purtată de procuror, la aceeași dată, cu mama inculpatului, L.E.
Prin încheierea nr. 32 din 25 august 2011 Tribunalul Teleorman, la propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, a dispus arestarea în lipsă a inculpatului L.I.C., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului, invocând incidența cazului de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit. a) dar și 148 lit. f) C. proc. pen.
La data de 29 august 2011 inculpatul a fost încunoștințat de procuror, telefonic, cu privire la faptul că urmează să se emită rechizitoriu, prin care va fi trimis în judecată pentru infracțiunea în raport de care s-a început urmărire penală, fiind necesară prezența sa, pentru a i se prezenta materialul de urmărire penală. Inculpatul a precizat și în această situație, că nu se poate prezenta din cauza motivelor invocate anterior.
La data de 22 septembrie 2011 inculpatul a revenit de bună voie în România, cu o cursă a companiei aeriene S., fiind reținut la aceeași dată pe aeroportul Băneasa și condus în arestul I.P.J. Teleorman, în baza mandatului de arestare preventivă din 25 august 2011.
Așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul a fost prezentat la data de 23 septembrie 2011 instanței de judecată competente, unde acesta a recunoscut fapta pentru care este cercetat în stare de arest preventiv.
Având în vedere atitudinea inculpatului, din momentul în care acesta a fost încunoștințat de organul de urmărire penală cu privire la fapta pentru care s-a început urmărirea penală și până la momentul în care acesta a fost ascultat, în cursul cercetării judecătorești, Tribunalul a constatat că acesta a avut o poziție constantă, de recunoaștere a vinovăției, asumându-și faptele așa cum au fost descrise în rechizitoriu.
Luând în considerare persoana inculpatului, tânăr în vârstă de 20 ani, care nu a mai suferit alte condamnări, și-a recunoscut în mod constant vinovăția, s-a prezentat, e adevărat, după emiterea mandatului de arestare în lipsă, în fața autorităților judiciare, unde a avut o poziție sinceră, a regretat fapta, instanța de fond a apreciat în acest sens că scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea pedepsei, așa încât, având în vedere și pedeapsa aplicată precum și îndeplinirea celorlalte condiții cumulative cerute de art. 861 C. pen. dispunând suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și inculpatul L.I.C., criticând-o doar sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate inculpatului.
Parchetul a susținut că, în raport de circumstanțele reale în care inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa și persoana acestuia, s-a sustras de la urmărirea penală, se impunea ca pedeapsa care i-a fost aplicată să fie executată în regim de detenție.
Inculpatul a solicitat ca pedeapsa aplicată să fie suspendată condiționat, în conformitate cu dispozițiile art. 81-82 C. pen., invocând în acest sens conduita sa anterior datei comiterii faptei, poziția sa sinceră pe parcursul cercetării judecătorești și starea de sănătate precară a părinților săi.
Prin decizia penală nr. 364 din 2 decembrie 2011, Curtea de Apel București a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman și a dispus executarea pedepsei în regim de detenție.
Pentru a decide astfel Curtea a reținut că instanța de fond a manifestat rol activ în cauză pentru aflarea adevărului, a stabilit corect situația de fapt, a făcut o legală încadrare juridică a faptei comisă de inculpat și a reținut judicios vinovăția acestuia în concordanță cu probele administrate, coroborate cu declarația dată de acesta în fața instanței de judecată.
În raport de toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., Curtea a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului în ceea ce privește cuantumul stabilit a fost just individualizată.
Avându-se în vedere persoana inculpatului, activitatea infracțională a acestuia, care locuia în Spania și a expediat un colet ce conținea și droguri de risc unor consumatori și traficanți de droguri de a căror activitate infracțională avea cunoștință și care au și fost condamnați ulterior la pedepse privative de libertate, inculpatul, care s-a și sustras de la urmărirea penală, a reținut că pentru a se realiza scopul pedepsei, în ceea ce-l privește pe acesta, scop circumscris în art. 52 C. pen., se impune ca pedeapsa aplicată să fie executată doar în regim de detenție.
Circumstanțele personale ale inculpatului și starea de sănătate a părinților săi, s-au avut în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate acestuia și nu justifică însă executarea acestuia fără privare de libertate, impusă în speță prin gradul ridicat de pericol social al faptei comisă.
Au fost menținute ca legale și temeinice celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul L.I.C. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond.
Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte, constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În baza examenului propriu, Înalta Curte constată că starea de fapt a fost corect reținută de către ambele instanțe, în concordanță cu probele administrate, iar încadrarea juridică dată faptelor este cea legală.
Cuantumul pedepsei a fost just individualizat, cu respectarea exigențelor art. 72 C. pen., întrucât aceasta reflectă atât pericolul social concret al infracțiunii săvârșite cât și circumstanțele care caracterizează pe autorul faptei.
Înalta Curte constată că acest cuantum de 4 ani închisoare pune în evidență în mod corespunzător pericolul social și constituie o ripostă legală, suficientă și corespunzătoare, în vederea asigurării reeducării inculpatului și prevenirii săvârșirii unor astfel de infracțiuni.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de apel, a constatat, fără temei, că reeducarea inculpatului se poate asigura numai prin executarea efectivă a pedepsei.
Potrivit dispozițiilor art. 861 C. pen. instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intra în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;
c) se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.
Raportat la condițiile textului anterior menționat Înalta Curte observă că acestea sunt îndeplinite cumulativ, constatându-se că inculpatul, nu are antecedente penale și nu există date din care să rezulte că ar fi avut o conduită contrară regulilor de conviețuire socială, și-a câștigat existența în Spania prin efectuarea unor munci, a efectuat cursuri teoretice și practice de pregătire profesională și de educație obligatorie, mama sa fiind rezident comunitar în Spania. Inculpatul a manifestat sinceritate și regret pentru fapta săvârșită, atitudinea sa procesuală demonstrând dorința de reintegrare a celui în cauză.
Chiar dacă fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, există suficiente date care să demonstreze că cele întâmplate au avut un rol accidental în conduita generală a inculpatului.
Nu este de neglijat nici faptul că inculpatul a revenit, de bună voie, în țară în condițiile în care cunoștea că a fost emis, în lipsă, mandat de arestare preventivă pe numele său, fiind ridicat de pe aeroportul Băneasa, la data de 22 septembrie 2011 și condus în arestul I.P.J. Teleorman, în baza mandatului de arestare preventivă din 25 august 2011. Ulterior a fost prezentat judecătorului pentru confirmarea mandatului de arestare preventivă, ocazie cu care a recunoscut fapta comisă.
În stabilirea modalității de executare a unei pedepse instanța este datoare, în primul rând, să examineze dacă modalitățile de executare neprivative de libertate sunt suficiente pentru reintegrarea socială a inculpatului, executarea efectivă a unei pedepse privative de libertate trebuind să rămână ca o ultimă variantă, atunci când este absolut necesară pentru a se garanta atingerea scopului pedepsei.
Din această perspectivă, corect a apreciat instanța de fond că inculpatul poate fi reeducat fără să execute pedeapsa închisorii, cel în cauză urmând să fie supus unui regim sever de supraveghere pe o durată de 6 ani, ceea ce asigură și efectul preventiv al aplicării pedepsei. Din moment ce sunt îndeplinite condițiile art. 861 C. pen. nu există nici o justificare pentru executarea efectivă a pedepsei închisorii, așa cum în mod greșit a reținut instanța de apel.
Circumstanțele reale care indică un anumit pericol social sporit al faptei săvârșite sunt reflectate în suficientă măsură în cuantumul pedepsei. Acestea trebuie însă examinate în coroborare cu circumstanțele personale nu numai la stabilirea cuantumului pedepsei, așa cum s-a și procedat, ci și la stabilirea modalității de executare a acesteia, operațiune realizată în mod corespunzător de către instanța de fond.
Față de cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul L.l.C. împotriva deciziei penale nr. 364/A din 02 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, va casa decizia penală recurată și va menține sentința penală nr. 104 din 04 octombrie 2011 a Tribunalului Teleorman.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul L.l.C. împotriva deciziei penale nr. 364/A din 02 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Casează decizia penală recurată și menține sentința penală nr. 104 din 04 octombrie 2011 a Tribunalului Teleorman.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 03 aprilie 2012.