Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1007 din 5 noiembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul C.V. la 7 ani închisoare potrivit prevederilor art. 211 alin. (2) lit. a) și e) cu aplicarea art. 13 C. pen.
Același inculpat a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen.
În temeiul art. 33 și art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele, încât inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
În sfârșit inculpatul a fost obligat la plata sumei de 24 milioane lei către partea civilă P.B.C. reprezentând contravaloarea lap-top-ului, cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la 8 mai 2001, inculpatul și partea vătămată M.S. s-au întâlnit în fata unui bloc în urma unui anunț din care reieșea că acesta vinde un calculator lap–top.
Inculpatul care urmărea să sustragă acest bun, a ales un bloc cu două scări de acces dotat cu interfoane la ușă. După ce partea vătămată i-a înmânat aparatul pentru a-l vedea, inculpatul i-a distras atenția și l-a împins în afara ușii, el dispărând pe cealaltă ușă.
Inculpatul a fost identificat în urma unui anunț de vânzare a acelui calculator, când a fost recunoscut de către partea vătămată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 lit. a) și e) C. pen., în cea de furt calificat prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a) și e) C. pen.
S-a motivat că inculpatul nu a exercitat nici un act de violență asupra părții vătămate, încât se impune schimbarea încadrării juridice a faptei și pe cale de consecință reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 5/ A din 13 ianuarie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Și împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat recurs reiterând motivul invocat în apel respectiv schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie în cea de furt și ca atare reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar se constată că instanțele de judecată au reținut temeinic situația de fapt și vinovăția inculpatului, în concordanță cu probele administrate în cauză, făcând și o încadrare juridică corectă a faptelor.
Instanțele au reținut corect încadrarea juridică a faptelor, comise asupra părții vătămate M.S., în infracțiunea de tâlhărie, întrucât în momentul în care aceasta a pășit în afara scării, inculpatul a îmbrâncit-o.
Dezechilibrându-se, partea vătămată s-a sprijinit în mână pentru a nu cădea, astfel cum a precizat partea vătămată în declarația olografă. Chiar dacă aceasta nu a însemnat lovirea sau vătămarea corporală a părții vătămate, a existat totuși o violență psihică.
Așadar, este nemotivată cererea din primul motiv de recurs care vizează schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat.
Se mai constată că instanțele au făcut și o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, în raport cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.
Nu este cazul a se da curs cererii de reducerea pedepselor aplicate, în raport de modalitatea în care au fost concepute și realizate și de pericolul social deosebit de ridicat al infracțiunilor comise.
În consecință, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.V. potrivit prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 13 august 2000, la zi.
Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 5/ A din 14 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Compută din pedeapsă, durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 13 august 2001, la 9 aprilie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2003.