Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 328 din 10 octombrie 2001 a Tribunalului Hunedoara au fost condamnați inculpații:
- I.D. și;
- I.L.D. la 3 ani și 6 luni închisoare (inculpatul I.D.) și respectiv 2 ani și 6 luni închisoare (inculpatul I.L.D.) pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., iar în ce-l privește pe inculpatul I.D. cu aplicarea și a art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului I.D. prin sentința penală nr. 195/1998 a Judecătoriei Hunedoara, urmând să o execute pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, în total 5 ani închisoare.
Totodată tribunalul a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata arestării preventive de la 12 la 15 august 2000, pentru inculpatul I.D. și reținerea de o zi (8 august 2000), pentru inculpatul I.L.D. și i-a obligat să plătească, în solidar, 10.000.000 lei părții civile K.G.C., 646.600 lei părții civile O.S.H., 5.176.337 lei cheltuieli de spitalizare Spitalului municipal Hunedoara, cu dobânda legală precum și la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în fapt următoarele:
Inculpații I.D. și I.L.D., administrator și respectiv șofer la S.C. B.I. S.R.L. Hunedoara, care se ocupă cu exploatarea și valorificarea lemnului, și care avea un depozit situat pe platforma din apropierea stației C.F.R., în seara zilei de 23 mai 1999, au sustras cinci bușteni de brad, din depozitul de material lemnos aparținând părții civile O.S.H., situat pe aceeași platformă.
Fiind surprinși de partea vătămată K.G.C., paznic la depozitul părții civile, aceasta „a încercat să-i oprească”, însă, inculpații au lovit-o cu pumnii și picioarele și au pus-o astfel pe fugă.
Partea vătămată a cerut ajutorul altui paznic, H.G., timp în care inculpații au plecat, iar partea vătămată a sesizat organele de poliție.
După plecarea părții vătămate inculpații au revenit și au ridicat cei cinci bușteni de brad cu un peridoc condus de martorul A.V.
Prejudiciul cauzat părții civile a fost evaluat la 646.000 lei.
Partea vătămată a suferit vătămări corporale pentru vindecarea cărora a avut nevoie de îngrijiri medicale timp de 23 – 24 zile.
Prin decizia penală nr. 154 din 25 iunie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, s-a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați, prin care susțineau că nu au comis fapta și solicitau a fi achitați în baza art. 10 alin. (1) lit. a) sau c) C. proc. pen., iar în subsidiar, a se schimba încadrarea juridică în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.
Împotriva acestei decizii inculpații menționați au declarat recurs, reiterând motivele din apel referitoare la lipsa lor de vinovăție și eventuala schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., temeiuri de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 și 18 C. proc. pen.
Recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate.
Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele, întemeindu-se pe probele administrate au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpaților și, de asemenea, au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise.
În declarațiile date de partea vătămată K.G. în cursul urmăririi penale și la instanță, aceasta a susținut în mod constant că a surprins la furat lemne din depozit mai multe persoane printre care a recunoscut pe cei doi inculpați și că cerându-le să lase lemnele, aceștia l-au lovit cu pumnii și picioarele.
Declarațiile sale se coroborează cu constatările actului medico-legal și ale martorilor M.I. care a observat că două persoane rostogoleau bușteni de brad și a sesizat pe partea vătămată; A.V. care confirmă lovirea părții vătămate de către inculpați, că a transportat cinci bușteni, de brad cu peridocul la cererea inculpaților la un atelier din Peștiu Mic, iar după amiaza i-a ascuns în spatele atelierului la cererea acelorași inculpați pentru a nu fi descoperiți și că inculpații aveau în depozit doar lemne de fag; H.G. care fiind sesizat de partea vătămată, a observat 4 – 5 bușteni de brad împrăștiați pe traseul depozitului părții civile și care au dispărut după plecarea peridocului condus de A.V.; T.V. care a arătat că buștenii de esență rășinoase erau marcați cu cretă albastră vizibile cel puțin 1 m și ale martorului H.T. la care au fost duse lemnele, marcate cu albastru și care prin trecerea timpului, au putrezit.
Împrejurarea că la instanță martorul A.V. a revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală și justificată de interesul acestuia în cauză, întrucât pentru fapta sa de transport a fost sancționat administrativ conform art. 18 C. pen., cu amendă, apreciindu-se că fapta sa de tăinuire nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Prin urmare din probele sus-arătate rezultă pe deplin vinovăția inculpaților în comiterea faptei de sustragere prin violență, de material lemnos, și deci și încadrarea juridică dată faptei este corectă.
În consecință urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați și a fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.D. și I.L.D. împotriva deciziei penale nr. 154/ A din 25 iunie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.
Constată că inculpatul I.D. este arestat în altă cauză.
Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2003.