Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 223 din 9 septembrie 2002, Tribunalul Alba a admis cererea formulată de condamnatul R.C.D. constatând următoarele:
Prin sentința penală nr. 93 din 3 aprilie 2000, Tribunalul Dâmbovița rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4770 din 29 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție s-a aplicat condamnatului pedeapsa de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 174, art. 175 și art. 176 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
S-a mai constatat că, prin sentința penală nr. 453 din 12 iunie 2000 a Judecătoriei Găești, rămasă definitivă prin neapelare, s-a aplicat pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 321 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 cu aplicarea art. 37 lit. b) și a) art. 75 lit. a) C. pen.
Prin sentința penală nr. 893 din 18 noiembrie 1989 a Judecătoriei Găești a aplicat aceluiași condamnat pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. a), g) și i) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Potrivit art. 36, raportat la art. 33 și art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare.
S-a computat din pedeapsa aplicată, perioada executată începând cu 16 august 1999 la zi.
Au fost anulate mandatele de executare nr. 182/2001, nr. 835/2000 și nr. 1397/1999 și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
Totodată s-au menținut celelalte dispoziții penale sus-menționate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și condamnatul.
Parchetul în apelul său, a cerut casarea sentinței atacate și prin rejudecarea cauzei includerea în pedeapsa rezultantă și a pedepsei complimentare a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani, alături de pedeapsa principală de 20 ani închisoare așa cum a fost stabilită prin sentința penală nr. 93/2000 a Tribunalului Dâmbovița.
Totodată, s-a mai criticat sentința atacată și pentru faptul că nu s-a dat eficiența contopirii celor trei pedepse aplicate condamnatului, având în vedere pericolul social ridicat al fiecărei infracțiuni.
Condamnatul a cerut în apelul său înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat.
Prin decizia penală nr. 375/ A din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia s-a casat în parte sentința penală sub aspectul sporului de pedeapsă și a pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi și rejudecând cauza a aplicat condamnatului R.D.C. un spor de pedeapsă de 6 luni închisoare, urmând ca acesta să execute 20 ani și 6 luni de închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Prin aceiași decizie penală s-a respins, ca nefondat apelul condamnatului.
S-au anulat mandatele de arestare emise în baza sentințelor menționate și s-a dispus emiterea unui nou mandat.
A fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul R.D.C. care a cerut casarea hotărârii atacate, reiterând motivul din apel.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 449 alin. (1) C. pen., pedeapsa pronunțată poate fi modificată la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei hotărâri definitive existența concursului de infracțiuni.
Cum în cauză instanțele au constatat existența concursului de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., în mod corect, au procedat la individualizarea pedepsei.
Totodată, instanța a făcut o legală aplicare a dispozițiilor art. 34 lit. b) și art. 36 C. pen., cu privire la schimbarea pedepsei principale și a dat eficiența necesară acestei prevederi.
Prin urmare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de recurent care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.C.D. împotriva deciziei penale nr. 375/ A din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2003.