Asupra recursurilor de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 16 din 3 iunie 2002, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpata C.R. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 din același cod.
În baza art. 288 alin. (2) C. pen., inculpata C.R. a fost condamnată la 6 luni închisoare, iar în baza art. 289 a fost condamnată, de asemenea, la 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării acestei pedepse, pe timp de 2 ani și 6 luni.
În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.G. la 4 luni închisoare.
În baza art. 281 C. pen. cu referire la art. 22 din Legea nr. 51/1995, același inculpat a fost condamnat la o lună închisoare.
În baza art. 25 raportat la art. 289 C. pen., inculpatul a mai fost condamnat la 6 luni închisoare, iar în baza art. 25 raportat la art. 288 C. pen. a fost condamnat la 6 luni închisoare.
În baza art. 291 C. pen., inculpatul D.G. a fost condamnat la 3 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit o pedeapsă rezultantă pentru acest inculpat de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pe timp de 2 ani și 6 luni.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada de la 12 iulie 2001 la 16 iulie 2001, pentru inculpatul D.G.
S-a dispus anularea adresei către Penitenciarul Jilava nr. 17.094/1999 dosar de urmărire penală.
În considerentele sentinței, Curtea a reținut că nu se poate reține în privința inculpatei C.R. săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., deoarece atribuțiile de serviciu ale judecătorului nu sunt reglementate în norme separate de Codul de procedură civilă, iar hotărârile greșite pot fi îndreptate de instanțele de control judiciar, în căile de atac, fără ca pronunțarea acestor hotărâri să fie considerată infracțiune. Prin urmare, și hotărârea pronunțată în cauză, privindu-l pe reclamantul C.F., nu poate fi considerată ca fiind o consecință a unui abuz al judecătoarei inculpate care a administrat probe, le-a interpretat și a dat o soluție în ședință publică. De asemenea, se mai arată că nici încălcarea competenței teritoriale, care constituie un motiv de casare, nu reprezintă un aspect al unei infracțiuni de abuz în serviciu și ar fi contrar independenței și inamovibilității judecătorului de a se considera că pronunțarea unei hotărâri greșite constituie o încălcare a atribuțiilor de serviciu, lezând interesele legale ale unei persoane fizice care, conform legii, are posibilitatea exercitării căilor de atac. Instanța a considerat că, deși s-a pronunțat o hotărâre chiar greșită, lipsește un element constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu, respectiv atribuțiile de serviciu, care în măsura în care sunt stabilite în ceea ce privește judecata, au fost respectate. S-a mai motivat că inculpata nu a avut nici un folos în urma judecății, iar inculpata nu a lezat cu intenție interesele legale ale părții vătămate D.M., ca rezultat al judecății, deoarece nu a cunoscut urmarea prin vătămarea intereselor acesteia, vătămare care poate fi stabilită doar pe cale civilă prin punerea în discuție a titlurilor de proprietate. S-a dispus achitarea inculpatei C.R. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Pentru modificarea minutei și a dispozitivului sentinței civile nr. 7797 din 6 mai 1998, faptă ce constituie infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., inculpata a fost considerată vinovată și a fost condamnată la pedeapsa de 6 luni închisoare.
De asemenea, inculpata C.R. a fost considerată vinovată și pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., deoarece în emiterea adresei către Penitenciarul Jilava a omis mențiunea cu apel, ceea ce a determinat punerea în libertate a condamnatului, deși hotărârea nu era încă definitivă. Inculpata s-a apărat, susținând că știa că nu se va declara apel de către parchet.
Referitor la infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., instanța de fond, a reținut că punerea în libertate a condamnatului R.R. prin admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, chiar dacă este greșită, nu poate constitui infracțiunea de favorizare a infractorului, fiind rezultatul unei judecăți, chiar greșită, în baza unui text de lege, art. 453 lit. c) C. proc. pen. De asemenea, nu s-a stabilit nici un folos ori profit material sau moral pe care inculpata să și-l creeze. Și pentru această infracțiune inculpata a fost achitată în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Prin aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 și art. 82 C. pen., avându-se în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatei și funcția pe care a îndeplinit-o și apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioada termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
Referitor la inculpatul D.G., instanța a reținut că prin redactarea cererilor de chemare în judecată în numele persoanelor C.F., D.D. și C., L.V. și F.R. (audiate în cauză ca martore), semnarea în fals a acestor cereri și folosirea lor la Judecătoria sectorului 2 București, inculpatul a săvârșit infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea sa la o pedeapsă orientată spre minimul de pedeapsă.
Același inculpat a acordat astfel asistență juridică persoanelor menționate mai sus primind și sume de bani de la aceste persoane, faptă care constituie infracțiunea de exercițiu fără drept a unei profesii (în speță, profesia de avocat), prevăzută de art. 281 C. pen. cu referire la art. 22 din Legea nr. 51/1995. Și pentru această infracțiune, inculpatul D.G. a fost condamnat la pedeapsa minimă de o lună închisoare.
Instanța a considerat că fapta aceluiași inculpat de a fi determinat, cu intenție, pe inculpata C.R. să consemneze în sentința civilă nr. 7797 din 6 mai 1998 a Judecătoriei Sectorului 2 București, date nereale privind terenul în suprafață de 800 mp constituie infracțiunea de instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen., text în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpatului la 6 luni închisoare.
Fapta inculpatului D.G., de a o determina pe inculpata C.R. de a falsifica dispozitivul sentinței civile nr. 7797/1998 constituie infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 288 C. pen., text în baza căruia inculpatul a fost condamnat la 6 luni închisoare.
Inculpatul D. a fost condamnat la 3 luni închisoare, în baza art. 291 C. pen., pentru fapta de a folosi sentința civilă falsificată (menționată mai sus), pentru înregistrarea acesteia în Registrul de transcripțiuni al Judecătoriei Sectorului 1 București.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, iar în baza art. 81 și, art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 6 luni. S-a dedus din pedeapsă, conform art. 88 C. pen., perioada 12 iulie 2001 - 16 iulie 2001.
S-a dispus anularea adresei nr. 17.094/1999 către Penitenciarul Jilava, al dosarului de urmărire penală.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, inculpații C.R. și D.G. și partea vătămată D.M.
Recursul declarat de parchet vizează: 1) greșita achitare a inculpatei C.R. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen., invocându-se cazul prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., și 2) greșita individualizare a pedepselor aplicate ambilor inculpați, sub aspectul cuantumului pedepselor, caz prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat de partea vătămată D.M., vizează casarea sentinței atacate și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor prin anularea sentinței civile nr. 7797/1998 a Judecătoriei sectorului 2 București și a înregistrării acesteia în Registrul de Transcripțiuni al Judecătoriei sectorului 1 București.
Recursurile declarate de ambii inculpați vizează achitarea acestora pentru toate infracțiunile pentru care au fost condamnați, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor, iar inculpații nefiind vinovați de săvârșirea infracțiunilor.
Recursurile declarate de parchet și partea vătămată D.M. sunt întemeiate, pentru motivele invocate în scris, iar recursurile declarate de inculpați numai pentru aplicarea Legii nr. 543/2002, pentru unele pedepse, astfel cum urmează:
Referitor la recursul declarat de parchet, Curtea constată că, într-adevăr, criticile formulate sunt întemeiate.
Astfel, cu privire la soluțiile de achitare a inculpatei C.R. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (abuz în serviciu contra intereselor persoanelor) și de art. 264 C. pen. (favorizarea infractorului), Curtea reține că hotărârea atacată este contrară legii.
Potrivit art. 246 C. pen., fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Fapta inculpatei C.R., judecător la Judecătoria sectorului 2 București, de a prelua și judeca în completul său de judecată acțiuni care nu-i erau repartizate de președintele judecătoriei, ci unui alt complet de judecată, (acțiuni redactate fără drept de vărul său inculpatul D.G. și introduse contrar art. 13 C. proc. pen. la Judecătoria sectorului 2 București, în loc de Judecătoria sectorului 1 în circumscripția căreia se aflau imobilele, situație cunoscută și de inculpată din actele aflate la dosar), reprezintă în mod evident o încălcare a atribuțiilor sale de serviciu.
De asemenea tot o încălcare a atribuțiilor sale de serviciu o reprezintă și judecarea cauzelor fără ca procedura de citare să fie îndeplinită legal, eliberarea unor copii legalizate a acestor sentințe fără existența unor cereri în acest sens, fără existența unor dovezi de comunicare a sentințelor, sau cu dovezi false (sentința nr. 1486/1998 nefiind redactată la acea dată și având falsificată semnătura de primire), precum și adăugarea după soluționarea cauzei, atât în minută, cât și în dispozitivul hotărârii nr. 7797/1998 a unor mențiuni referitoare la o suprafață mai mare de teren (800 mp) decât cea solicitată de reclamantul C.F. (400 mp), suprafață situată la o altă adresă decât a reclamantului și care aparține părții vătămate D.M.
Este evident că, prin încălcarea, cu știință, în folosul rudei sale inculpatul D.G., a îndatoririlor sale de serviciu, inculpata C.R. a cauzat o vătămare M.D. care, printr-o mențiune falsă făcută de inculpată, ulterior judecății, în minuta și în dispozitivul sentinței civile nr. 7797/1998, a fost, în mod nelegal, deposedată de dreptul său legitim de proprietate. Această vătămare s-a făcut în afara judecării cauzei, după terminarea procesului, fără ca D.M. să fi fost parte în proces.
Or, inculpata, judecătoare, știa foarte bine că nu putea să ia nici o măsură de această natură decât în cadrul unui proces, cu citarea legală a persoanei implicate, dacă era chemată în judecată, cu respectarea dreptului la apărare, cu comunicarea sentinței în vederea exercitării căilor de atac. Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzut de art. 246 C. pen., săvârșit în cauză de inculpată, constă tocmai în luarea unor măsuri nelegale în afara judecării cauzei, înainte sau după judecarea în ședință publică, iar nu ca urmare a unei judecări greșite a cauzei.
Prima instanță a considerat greșit că inculpata nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu pentru că a judecat cauza civilă privindu-l pe reclamantul C.F. în cadrul procesual, în sensul că a administrat probe, le-a interpretat și a dat o soluție pronunțată în ședință publică, pierzând din vedere aspectul esențial vizând vătămarea intereselor legale ale părții vătămate D.M., care nu a fost chemată în judecată, citată, și cu privire la care inculpata judecătoare nu avea dreptul să ia nici o măsură, nefiind legal investită cu vreo acțiune civilă împotriva acesteia.
În mod flagrant au fost încălcate drepturile legitime ale acesteia, dar nu în cadrul unui proces, ci în afara unui proces.
Probele administrate în cauză au evidențiat și interesul afectiv al inculpatei de a face un serviciu vărului său, inculpatul D.G., care redactase acțiunea și beneficiase material de pe urma exercitării fără drept a profesiei de avocat.
De asemenea, motivarea primei instanțe referitoare la faptul că inculpata nu a lezat cu intenție interesele legale ale părții vătămate, ca rezultat al judecății, în sensul că nu a cunoscut urmarea prin vătămarea intereselor sale, ceea ce, de altfel, nici nu poate fi stabilită până la punerea în discuție, pe cale civilă, a titlurilor de proprietate, ignoră realitatea.
Astfel, inculpata, care trebuia să stabilească dreptul de proprietate al reclamantului asupra a 400 mp situați la o anumită adresă, după deliberare și soluționarea cauzei, i-a stabilit acestuia un drept de proprietate asupra a 800 mp din care 600 mp situați la o altă adresă (unde locuiește partea vătămată D.M.), fără intenția de a o vătăma pe D.M. Este evident că intenția inculpatei a fost de a-l favoriza pe reclamant, fără să o intereseze că poate fi lezată o altă persoană, aspect care nu este însă de natură a o exonera de răspundere penală, deoarece textul art. 246 C. pen. se referă la neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă, cu știință, a îndatoririlor de serviciu și la cauzarea, prin aceasta, a unei vătămări intereselor legale ale unei persoane.
Textul penal menționat cere ca inculpatul (funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor sale) să știe că își încalcă atribuțiile de serviciu, iar între fapta sa și vătămarea intereselor legale ale unei persoane să existe o legătură de cauzalitate. Or, în speță, ambele aspecte ale laturii obiective ale infracțiunii sunt întrunite, astfel încât Curtea va dispune condamnarea inculpatei pentru această infracțiune.
De asemenea, Curtea constată că sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., în privința inculpatei C.R., deoarece, deși sentința penală nr. 996/1999 a Judecătoriei sectorului 2, pronunțată de inculpată, prin care s-a dispus întreruperea executării pedepsei aplicate condamnatului R.R., pe un termen de 3 luni, este supusă apelului în 10 zile, încălcând în mod deliberat art. 416 C. proc. pen., inculpata a solicitat grefierei C.M. și a redactat adresa nr. 17.094 din 3 noiembrie 1999, dispunând ca Penitenciarul Jilava să ia măsuri urgente de punere în libertate, de îndată, a condamnatului, fără a menționa termenul de apel. Ca urmare a acestei adrese, condamnatul a fost pus în libertate imediat, iar la data expirării termenului nu s-a mai prezentat fiind dat în prezent în urmărire generală.
Ajutorul dat de inculpată infractorului condamnat constă în dispoziția de punerea sa în libertate în mod nelegal (chiar în ziua pronunțării sentinței), înainte de rămânerea definitivă a hotărârii penale, de întrerupere a executării pedepsei pe un termen de 3 luni. Evident, nu i se poate imputa inculpatei neprezentarea infractorului pentru continuarea executării pedepsei, după expirarea termenului de întrerupere. Pentru această infracțiune, inculpata urmează a fi de asemenea condamnată.
Recursul parchetului este întemeiat și sub aspectul cazului prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv al individualizării greșite a pedepselor aplicate ambilor inculpați, în raport cu prevederile art. 72 C. pen.
Cu privire la pedepsele aplicate inculpaților, Curtea constată că în raport cu prevederile art. 72 C. pen., au fost greșit individualizate.
Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor trebuie să se țină seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, instanța stabilind pedepse orientate spre minimul de pedeapsă prevăzut de textele incriminatorii, nu au avut în vedere pericolul social al faptelor săvârșite, în raport cu care trebuia aplicat un regim sancționator mai sever, regim vizând doar cuantumul pedepselor.
În consecință, pedepsele aplicate inculpaților vor fi majorate.
Recursurile declarat de inculpați vor fi admise doar sub aspectul grațierii integrale și condiționate a pedepselor ce vor fi aplicate inculpatei C.R. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., în baza art. 1 și art. 8 din Legea nr. 543/2002, precum și a grațierii integrale și condiționate a pedepsei majorate ce va fi aplicată inculpatului D.G. pentru infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii prevăzută de art. 281, cu referire la art. 22 din Legea nr. 51/1995, în baza acelorași texte din Legea nr. 543/2002.
Se vor aplica și prevederile art. 33 și art. 34 C. pen. pentru ambii inculpați, menținându-se dispozițiile art. 81 și art. 82 C. pen. pentru ambii inculpați, cu modificarea corespunzătoare a termenelor de încercare, în raport cu pedepsele majorate.
Referitor la susținerile inculpaților privind nevinovăția lor și neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată penală, Curtea constată că recursurile nu au corespondent în probele efectuate, inclusiv în propriile declarații date de inculpați. Declarațiile martorilor audiați, expertizele efectuate în cauză, recunoașterile, chiar parțiale, ale inculpaților, actele existente la dosar evidențiază activitatea infracțională a inculpaților sub toate aspectele pentru care au fost acuzați.
Hotărârile atacate sunt contrare legii și sub aspectul modului omisiv în care au fost aplicate prevederile art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., aspect evidențiat în recursul părții vătămate D.M., respectiv al restabilirii situației anterioare săvârșirii infracțiunilor pentru partea vătămată. În acest sens, va fi admis și recursul declarat de această parte dispunându-se anularea sentinței civile nr. 7797 din 6 mai 1998 a Judecătoriei sectorului 2 București, precum și anularea înregistrării acestei sentințe în Registrul de Transcripțiuni al Judecătoriei Sectorului 1 București.
Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Conform art. 88 C. pen., se va constata că inculpatul D.G. a fost arestat preventiv în perioada 12 iulie 2001-16 iulie 2001.
Decizia se va pronunța cu majoritate de voturi, cu opinia separată a președintelui completului de judecată, în sensul admiterii numai a recursurilor inculpaților și a achitării inculpatei C.R. pentru infracțiunile prevăzute de art. 288 alin. (2) și art. 289 C. pen., iar a inculpatului D.G. pentru instigare la aceste infracțiuni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu majoritate de voturi:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, partea vătămată D.M. și inculpații C.R. și D.G. împotriva sentinței penale nr. 16 din 3 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
Casează sentința penală atacată numai cu privire la: greșita achitare a inculpatei C.R. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și, respectiv, de art. 264 C. pen., cuantumul pedepselor aplicate inculpaților C.R. și D.G., nedispunerea anulării sentinței civile nr. 7797 din 6 mai 1998 a Judecătoriei sectorului 2 București, precum și a înregistrării acesteia în Registrul de Transcripțiuni al Judecătoriei sectorului 1 București.
Rejudecând cauza:
Cu privire la inculpata C.R.
Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și descontopește pedepsele aplicate inculpatei, repunându-le în individualitatea lor, respectiv 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen.
În baza art. 246 C. pen., condamnă pe inculpată la un an închisoare.
În baza art. 264 C. pen., condamnă pe inculpată la pedeapsa de 10 luni închisoare.
Potrivit art. 1 și art. 8 din Legea nr. 543/2002, constată grațiate integral și condiționat aceste pedepse de un an închisoare și, respectiv, 10 luni închisoare aplicate inculpatei C.R.
Majorează pedepsele de câte 6 luni închisoare, aplicate aceleiași inculpate, pentru infracțiunile prevăzute de art. 288 alin. (2) și art. 289 C. pen., la câte un an închisoare pentru fiecare.
În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., recontopind pedepsele de executat, aplică inculpatei C.R. pedeapsa cea mai grea de un an închisoare.
Menține suspendarea condiționată a executării acestei pedepse rezultante de un an închisoare, în baza art. 81 C. pen., dar modifică termenul de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., la 3 ani.
Cu privire la inculpatul D.G.
Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și dispune descontopirea pedepselor aplicate inculpatului, repunându-le în individualitatea lor, respectiv 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., o lună închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 281 C. pen., cu referire la art. 22 din Legea nr. 51/1995, 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen., 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 288 C. pen. și 3 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen.
Majorează aceste pedepse după cum urmează:
- pentru infracțiunea prevăzută de art. 281, cu referire la art. 22 din Legea nr. 51/1995, de la o lună la 6 luni închisoare;
În baza art. 1 și art. 8 din Legea nr. 543 din 1 octombrie 2002, constată grațiată integral și condiționat această pedeapsă.
- pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 4 luni închisoare la un an închisoare;
- pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 și respectiv infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 288 alin. (2) C. pen., de la 6 luni închisoare la câte un an închisoare, pentru fiecare, și
- pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. de la 3 luni închisoare la 10 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., recontopește pedepsele de executat, aplicându-se inculpatului D.G. pedeapsa cea mai grea de un an închisoare.
Menține dispozițiile art. 81 și art. 82 C. pen., cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de un an închisoare, dar modifică termenul de încercare la 3 ani.
Constată că inculpatul D.G. a fost arestat preventiv în perioada 12 iulie 2001 - 16 iulie 2001.
Face aplicarea art. 359 C. proc. pen. pentru inculpații C.R. și D.G.
Anulează sentința civilă nr. 7797 din 6 mai 1998 a Judecătoriei sectorului 2 București și înregistrarea acesteia în Registrul de Transcripțiuni al Judecătoriei sectorului 1 București.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2003.
Cu opinia separată a președintelui completului de judecată G.B., numai în sensul admiterii recursurilor inculpaților C.R. și D.G. și achitarea acestora în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. pentru:
- inculpata C.R. și pentru infracțiunile prevăzute de art. 288 alin. (2) și, respectiv, de art. 289 C. pen. și
- inculpatul D.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. și respectiv, infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen.