Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 331 din 11 iunie 2002, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul B.G.M. la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., a fost computată durata prevenției și inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuielile judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la sfârșitul lunii octombrie 2001, inculpatul trecând printr-un cartier din municipiul Craiova, a observat că în fața unui bloc era parcat autoturismul unui fost vecin despre care știa că este administratorul unei societăți comerciale și că în fiecare dimineață de sâmbătă pleacă cu soția sa să facă aprovizionarea cu marfă, din care cauză, cei doi aveau asupra lor sume de bani. Această situație l-a determinat să ia hotărârea de a le lua banii respectivi.
După ce timp de câteva zile a studiat posibilitatea comiterii faptei, inculpatul și-a confecționat dintr-un fes o cagulă, s-a încălțat cu niște șosete peste pantofi iar în mâini și-a pus o pereche de mănuși din plastic, după care s-a deplasat în cartierul respectiv și ascunzându-se în holul blocului unde locuiesc cele două persoane, le-a așteptat până în jurul orelor 5 dimineața când acestea au ieșit din apartament. A coborât întâi soțul care a mers la autoturism, și la scurt timp și soția acestuia care avea asupra ei o geantă cu diverse obiecte personale și o importantă sumă de bani (22.000.000 lei) și în momentul când a ajuns aproape de ieșire, inculpatul, având cagula trasă pe cap, a întâmpinat-o, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în zona capului și după ce aceasta a căzut, i-a smuls geanta de sub braț.
Alertat de țipetele victimei, soțul venind la locul faptei l-a surprins pe inculpat când încerca să iasă, l-a lovit și a strigat după ajutor.
Sosind mai multe persoane, recurentul a fost prins, și după ce a fost identificat, a fost predat lucrătorilor de poliție.
Apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj a fost admis și pedeapsa majorată la 7 ani închisoare, iar cel al inculpatului, respins (decizia nr. 502 din 11 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova).
Împotriva acestor soluții, inculpatul a declarat recurs.
Reiterând o parte din motivele invocate în apel, apărătorul a criticat hotărârile susținând că ele nu sunt temeinice, deoarece instanțele, nu au lămurit dacă unitatea sanitară se constituie sau nu parte civilă și nici situația cheltuielilor de spitalizare.
Un alt motiv de recurs se referă la nelegalitatea hotărârilor sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei, în sensul că, inculpatul nu a comis infracțiunea consumată de tâlhărie ci doar tentativă la această faptă penală.
Apărătorul și-a argumentat această susținere invocând declarațiile inculpatului, în sensul că nu a deposedat-o pe partea vătămată de geantă, precum și poziția oscilantă a acesteia din urmă pe parcursul procesului penal care a menționat că recurentul după ce a lovit-o, a fugit pentru a-și asigura scăparea.
Pentru aceste motive, apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și în principal trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecarea laturii civile ori schimbarea încadrării juridice în tentativă la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), d), f) C. pen. În subsidiar, a cerut reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Analizând hotărârile pronunțate, în raport cu motivele de recurs invocate, se constată că prima instanță a dat dovada de rol activ în ce privește soluționarea laturii civile.
Astfel, potrivit art. 3 și art. 4 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului, instanța trebuie să manifeste rol activ.
Din actele dosarului rezultă că, în privința introducerii în cauză a unității sanitare în calitate de parte civilă pentru recuperarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate, de îngrijirile ce au fost acordate părții vătămate potrivit art. 188 din Legea nr. 3/1978, cu referire la art. 998 C. civ., prima instanță a întreprins mai multe demersuri dispunând prin încheierile de ședință din 13 martie 2002 și 27 martie 2002 citarea acestei unități sanitare și deși a purtat și o corespondență cu aceasta, spitalul nu a dat curs acestor solicitări.
Față de această situație, este evident că instanța a avut rol activ în ce privește rezolvarea laturii civile a procesului.
Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), d) și f) C. pen., în tentativa la această faptă penală prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), d) și f) C. pen., se constată că nu este întemeiată, întrucât din ansamblul probelor, care au fost complet administrate și corect interpretate, coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, rezultă cu certitudine că el a comis fapta imputată pentru care a fost condamnat. Sub acest aspect este de menționat declarația recurentului în sensul că a cunoscut-o pe partea vătămată care a fost vecina sa de cartier știind despre ea că este comerciantă și că merge în anumite zile să facă aprovizionarea magazinului cu marfă, din care cauză are bani lichizi asupra ei, pe care intenționa să-i ia pentru că vroia să plece din țară.
În ce privește temeinicia hotărârii sub aspectul individualizării pedepsei, se constată, că aceasta a fost bine proporționalizată, ea reflectând corect gradul de pericol social al faptei și făptuitorului.
Astfel, la stabilirea ei instanța de apel a avut în vedere caracterul calificat al infracțiunii, precum și pericolul social concret pe care aceasta îl prezintă datorită naturii ei și a urmărilor produse, așa încât dispozițiile art. 72 C. pen., au fost respectate, cuantumul pedepsei asigurând realizarea scopului ei educativ și de prevenție generală, așa cum prevede art. 52 C. pen.
În consecință, recursul urmează să fie respins.
Întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest, urmează ca din pedeapsa aplicată să se scadă durata reținerii și arestării preventive.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției vor fi restituite de către inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul B.G.M. împotriva deciziei nr. 502 din 11 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova , ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 3 noiembrie 2001, la zi.
Obligă pe recurent, să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2003.