Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 265 din 14 octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul Alba, au fost condamnați inculpații:
- A.I. la:
- 7 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen. și art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;
-3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și
- un an închisoare, pentru infracțiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 239 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 33 și art. 34 C. pen., pedepsele de mai sus au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare pe care o sporește cu 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen., a fost menținută starea de arest și computată durata detenției preventive.
- T.A. la:
- 7 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen. și art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
A fost făcută aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen., menținută starea de arest și computată prevenția respectivă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în ziua de 17 iulie 2002, inculpatul A.I. se afla în stația C.F.R. Arad unde intenționa să vândă niște bunuri achiziționate din Timișoara, iar în jurul orelor 14,00, s-au întâlnit cu coinculpatul T.A. pe care îl cunoștea și despre care știa că fura din tren.
La un moment dat, în jurul orelor 20,00, inculpatul T.A. a observat o persoană ce avea mai multe bagaje asupra sa și după ce a intrat în vorbă cu aceasta a aflat că are valută și că în acea seară merge la Alba Iulia.
Ulterior, inculpatul i-a relatat cele aflate recurentului A.I. și ambii s-au hotărât să-i fure bunurile și banii prin aducerea victimei în stare de inconștiență.
În realizarea celor propuse, recurentul A.I. s-a dus la persoana respectivă și după ce i-a spus că este angajat la C.F.R. și intenționează să meargă la Alba Iulia, a invitat-o la un local unde au consumat băuturi alcoolice, consumația fiind plătită de inculpat.
În vederea câștigării încrederii părții civile, inculpatul A.I. s-a oferit să facă demersuri la casa de bilete pentru a-i viza foaia de drum, și s-a prezentat funcționarului sub o identitate falsă arătând o autorizație de călătorie eliberată pe un alt nume, dar cu fotografia sa. Procedând în acest mod, el a reușit să obțină dreptul de a călători gratuit precum și viza pe foaia de drum a persoanei respective.
În jurul orelor 23,00, cei trei s-au urcat în tren, în același compartiment și aici au îndemnat-o pe victimă să mai consume băuturi alcoolice pe care le cumpărase din localul unde consumaseră anterior. Profitând de neatenția acesteia, inculpatul T.A. i-a pus în băutură mai multe pastile de diazepam.
La scurt timp după administrarea acestora, cu toții au adormit și în apropierea stației C.F.R. Simetria, inculpatul T.A. trezindu-se și observând că victima era în stare de inconștiență, i-a furat din buzunarul pantalonilor 60.400 forinți, apoi l-a trezit și pe recurentul A.I. și împreună i-au luat geanta de voiaj în care erau bunuri în valoare de 3 milioane lei, pașaportul, cartea de identitate și o agendă.
Ajunși în stație, au coborât din tren și după ce au împărțit niște pungi cu cafea și dulciurile din geantă au abandonat-o împreună cu bunurile de îmbrăcăminte și cu actele de identitate.
În ziua de 23 iulie 2002, inculpatul A.I. a fost prin în stația C.F.R. Arad, având asupra sa autorizația de călătorie falsificată.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpații au declarat apel.
Cel al Ministerului Public a fost admis și prin decizia nr. 364 din 17 decembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia după descontopirea pedepsei rezultante ca urmare a înlăturării art. 33 și art. 34 C. pen. și a sporului aplicat în ce privește pe inculpatul A.I., pedepsele aplicate inculpaților, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., au fost majorate la câte 10 ani închisoare.
De asemenea, au fost majorate și cuantumurile cheltuielilor judiciare către stat.
Apelurile declarate de inculpați au fost respinse.
Împotriva soluției pronunțate de instanța de apel, inculpații au declarat recurs.
Apărătorul a criticat soluția sub aspectul temeiniciei ei în sensul că pedepsele aplicate sunt exagerate, ele nereflectând corect gradul de pericol social al faptei și făptuitorilor.
În acest sens, apărătorul a menționat că inculpații sunt tineri și au recunoscut și regretat comiterea faptei, motive pentru care a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârii și reducerea pedepselor.
Recursurile nu sunt fondate.
Analizând hotărârea pronunțată, se constată că instanța de apel a făcut o corectă individualizare a pedepselor, ele reflectând gradul de pericol social al faptei și făptuitorului.
Sub acest aspect, este de remarcat că dispozițiile art. 72 C. pen., au fost respectate, deoarece s-a ținut seama de periculozitatea sporită a faptei comise, determinată de caracterul calificat al infracțiunii, precum și de cuantumul prejudiciului cauzat.
Totodată, s-a avut în vedere că recurenții sunt recidiviști, ceea ce denotă perseverență infracțională și că scopul educativ și de prevenția generală a pedepselor ce au fost executate anterior, nu a fost realizat.
În consecință, recursurile urmează să fie respinse.
Întrucât inculpații au fost judecați în stare de arest, instanța urmează, ca din pedepsele aplicate să deducă durata reținerii și arestării preventive.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, vor fi restituite de către recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de inculpații A.I. și T.A. împotriva deciziei nr. 364 din 17 decembrie 2002 a Curții de Apel Iulia, ca nefondate.
Compută din pedepsele aplicate, durata reținerii și arestării preventive pentru inculpatul A.I. de la 24 iulie 2002 și pentru T.A. de la 29 iulie 2002, până la zi, pentru ambii.
Obligă pe fiecare recurent, să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 300.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2003.