Asupra recursului de față
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 941 din 15 octombrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din art. 211 lit. b) și e) C. pen., în art. 211 lit. b), d) și e) C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.A.D. la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 21 martie 2002, la zi.
În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., a luat act că partea vătămată F.A.M. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat prin restituirea în natură a bunului.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut, în esență, că în seara zilei de 21 martie 2002, în jurul orelor 21,30, partea vătămată F.A.M. a fost deposedată de inculpat, prin amenințare cu un gât de sticlă spartă, de un telefon mobil, obligând-o în același timp să se dezbrace, în timp ce se afla în cabina liftului.
S-a reținut că, întrucât fapta a fost comisă în timpul nopții, încadrarea juridică corectă a faptei trebuia să cuprindă și agravanta de la lit. d) a art. 211 alin. (2) C. pen.
Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei, față de circumstanțele sale personale.
Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, constatând că pedeapsa aplicată inculpatului este situată la minimul special prevăzut de lege și că reflectă atât gravitatea faptei comise, cât și persoana inculpatului, o reducere a acesteia sub limita minimă nefiind justificată.
Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs inculpatul, care a criticat-o în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate și reiterând susținerile din apel a solicitat reducerea pedepsei, ca urmare a reținerii în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen.
Recursul nu este întemeiat.
Verificând hotărârile pronunțate în raport de critica invocată, cât și din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., că la individualizarea pedepsei aplicate recurentului au fost evaluate toate elementele ce caracterizează persoana acestuia și anume conduita procesuală sinceră, lipsa antecedentelor penale, astfel că instanța dând dovadă de clemență s-a orientat spre pedeapsa minimă prevăzută de lege.
În aceste condiții având în vedere și celelalte criterii generale de individualizare a pedepsei, prevăzută de art. 72 C. pen., Curtea apreciază că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de textul incriminator, dat fiind gravitatea faptelor comise, cu violență și modalitatea de săvârșire a acesteia.
De altfel, în speță s-ar fi impus aplicarea unei pedepse mai severe pentru ca scopul preventiv-educativ, dar și sancționator al pedepsei așa cum este prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen., să fie atins, ceea ce însă, în cauza de față nu se poate dispune, nefiind posibilă o agravare a situației în propria cale de atac.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și va deduce conform art. 88 C. pen., durata reținerii și arestării preventive a inculpatului la zi.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de inculpatul M.A.D. împotriva deciziei nr. 822 din 16 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 21 martie 2002, la zi.
Obligă pe recurent, să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2003.