Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 212 din 4 noiembrie 2002 Tribunalul Bihor a condamnat (alături de alt inculpat) pe inculpatul H.A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., art. 209 alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 217 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen., pedepsele au fost contopite, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a fost revocată liberarea condiționată privind pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată în baza sentinței penale nr. 1879/1999 a Judecătoriei Oradea, fiind contopit restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, 512 zile cu pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani, sporită cu 6 luni închisoare, în final rezultând pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepselor principale, drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii de 24 ore din 13 iunie 2002 și a arestului preventiv din 14 iunie 2002 și până la zi.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în fapt, urmare probelor administrate, că, în noaptea de 8 iunie 2002 cei doi inculpați au pătruns în incinta S.C. C. S.A. Oradea, unde, prin urcare pe o scară metalică și folosirea unui bonfaier, au tăiat cablul de forță (de la o instalație de uscat nisipul) pe o lungime de aproximativ 100 metri. Sârma de cupru cuprinsă în acest cablu a fost tăiată în bucăți mai mici și predată a doua zi la un punct de colectare de materiale neferoase situat în Oradea.
Dar fiind faptul că instalația de uscat nisipul a S.C. .C. S.A. Oradea era în stare de funcțiune, tăierea și sustragerea cablului de către cei doi inculpați a perturbat grav buna desfășurare a procesului de producție, fapt ce a cauzat părții civile un prejudiciu de 95.000.000 lei.
Împotriva sus-menționatei sentințe au declarat apel inculpații, solicitând desființarea acesteia, rejudecarea cauzei și reducerea la minimum a pedepselor aplicate.
Curtea de Apel Oradea, secția penală, prin decizia penală nr. 243/A din 12 decembrie 2002 a respins ca nefondat apelurile declarate de inculpați.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul H.A., solicitând printr-un prim motiv să se constate faptul că restul de pedeapsă de 512 zile închisoare neexecutat provine din pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 348 din 28 februarie 2001 a Judecătoriei Oradea și nu din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 1879/1999 a Judecătoriei Oradea, astfel cum greșit s-a reținut prin hotărârile
Prin al doilea motiv de recurs, inculpatul solicită reducerea pedepsei aplicate pe care o consideră prea severă în raport de împrejurarea, că a recunoscut și regretat sincer fapta comisă.
Recursul declarat este fondat în cele ce urmează.
Astfel, instanțele trebuiau să rețină că, restul de pedeapsă de 512 zile închisoare rămas neexecutat provine din pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 348 din 28 februarie 2001 a Judecătoriei Oradea și nu din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1879/1999 a Judecătoriei Oradea, sens în care se va admite recursul declarat de inculpat.
Cererea de reducere a pedepsei aplicate nu poate fi primită în raport atât de pericolul social al faptelor comise, precum și de împrejurarea că inculpatul se află în stare de recidivă post condamnatorie, aspecte în raport de care numai pedeapsa în cuantumul aplicat este în măsură să ducă, potrivit art. 52 C. pen., la reeducarea inculpatului cât și la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul H.A. împotriva deciziei nr. 243 din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.
Casează decizia atacată precum și sentința nr. 212 din 4 noiembrie 2002 a Tribunalului Bihor, numai cu privire la mențiunile referitoare la revocarea liberării condiționate.
Constată că restul de pedeapsă de 512 zile închisoare neexecutat provine din pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 348 din 28 februarie 2002 a Judecătoriei Oradea și nu din sancțiunea penală de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 1879/1999 a Judecătoriei Oradea.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 13 iunie 2002, la zi.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2003.