Asupra recursului în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 4771 din 17 decembrie 1997, Judecătoria Timișoara, a condamnat pe inculpații:
- A.S.M. la 3 ani și 6 luni închisoare și pe
- G.J. la 3 ani închisoare, ambii pentru infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- F.M. și
- A.S.H. la câte 2 ani și 6 luni închisoare fiecare, pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 26, raportat la art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978.
Totodată, inculpații A.S.M. și G.J. au mai fost condamnați fiecare la câte 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de rupere de sigilii, prevăzută de art. 243 alin. (1) C. pen., câte un an închisoare, pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. și câte un an închisoare, pentru uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., iar inculpații F.M. și A.S.H. la câte un an închisoare fiecare, pentru fals material în înscrisuri oficiale [(art. 288 alin. (1) C. pen.)] și uz de fals (art. 291 C. pen.), toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pedepse constatate grațiate conform art. 1 din Legea nr. 137/1997.
Inculpații au fost obligați să plătească în solidar, părții civile Direcția Regională a Vămilor Timișoara, o sumă de bani cu titlu de despăgubiri și penalități de întârziere de la 14 august 1995, până la achitarea prejudiciului.
S-a reținut că, în perioada februarie – martie 1994, inculpații A.S.M. și G.J., fiind ajutați de coinculpații F.M. și A.S.H., prin falsificarea documentelor contabile, au introdus fraudulos în țară diverse cantități de țigări, producând Direcției Regionale a Vămilor o pagubă de 1.479.970.198 lei.
Tribunalul Timiș, prin decizia nr. 1148 din 28 septembrie 1998, admițând apelurile declarate de procuror, inculpați și de o parte civilă (S.C. A.B.C. N.D. S.R.L. Timișoara, în prezent S.C. P. A.B.C. S.R.L.) a redus pedepsele aplicate inculpaților la câte 2 ani închisoare și conform art. 81 și art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării acestora.
În temeiul art. 170 C. proc. pen., a dispus restituirea către partea civilă a unei cantități de țigări, iar dacă aceasta nu este posibilă în natură, să i se plătească contravaloarea bunurilor la prețul actualizat.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr. 8848 din 31 mai 1999 a admis recursul declarat de partea civilă S.C. A.B.C. N.D. S.R.L. Timișoara și a trimis dosarul spre rejudecare Judecătoriei Timișoara, pentru a fi introdusă în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, Ministerul Finanțelor Publice.
Totodată, au fost respinse recursurile declarate de procuror și de către inculpații A.S.M. și G.J.
Judecătoria Timișoara, prin sentința atacată cu recurs în anulare (nr. 1872 din 12 iunie 2000) a introdus în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Timiș care, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a obligat-o să plătească părții civile recurente o sumă de bani cu titlu de despăgubiri.
De asemenea, Ministerul Finanțelor a fost îndreptățit să ridice de la C.E.C. Timișoara diverse sume de bani consemnate la dispoziția instanței.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că partea civilă, la data de 22 aprilie 1994, a cumpărat de la inculpați cu forme legale și cu acte înregistrate în evidența contabilă la mai multe cartușe de țigări care i-au fost lăsate în custodie.
Ulterior, la 21 iunie 1994, lucrătorii de poliție au ridicat întreaga cantitate de țigări de la partea civilă care le-a avut în custodie și le-a predat altei societăți comerciale pentru valorificare.
S-a concluzionat că Ministerul Finanțelor reprezintă statul ca subiect de drepturi și obligații în raporturile juridice și ca atare, are calitate procesuală pasivă.
Tribunalul Timiș a respins apelurile declarate de procuror și de partea responsabilă civilmente Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Timiș, iar Curtea de Apel Timișoara a respins recursul declarat de aceeași parte responsabilă civilmente (deciziile nr. 1872/2000 și, respectiv nr. 326/2001).
Împotriva acestor hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, considerând că nu sunt legale sub aspectul modului de soluționare a laturii civile.
În acest sens, s-a susținut că, în mod greșit prima instanță a introdus în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente Ministerul Finanțelor Publice și obligată la plata unor despăgubiri.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 24 alin. (3) C. proc. pen., persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului se numește parte responsabilă civilmente.
De asemenea, conform art. 16 alin. (1) și (3) C. proc. pen., introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.
Persoana responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătorești, la prima instanță luând procedura din stadiul în care s-a aflat în momentul intervenției.
Ca atare, partea responsabilă civilmente răspunde din punct de vedere civil pentru fapta altuia, respectiv a inculpatului prin care a cauzat un prejudiciu material.
Prin urmare, va exista răspunderea părții responsabile civilmente, numai dacă se stabilește că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru existența răspunderii civile proprii a inculpatului.
În sfârșit, o altă condiție importantă în vederea atragerii răspunderii pentru altul, este aceea a preexistenței anumitor raporturi, expres prevăzute de lege între autorul faptei ilicite și el chemat să răspundă civil pentru acesta.
Dispozițiile legale în vigoare care instituie și reglementează răspunderea civilă pentru fapta altuia, determinând implicit calitatea de parte responsabilă civilmente a celui astfel răspunzător sunt cuprinse în art. 1000 C. civ., art. 32 lit. d) C. fam., precum și Legea nr. 22/1969 și Legea nr. 136/1995.
Analizând aceste dispoziții și hotărârile atacate cu recurs în anulare, se constată că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de aceste norme legale.
Astfel, introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a Ministerului Finanțelor Publice nu a fost făcută înainte de citirea actului de sesizare ci, cu ocazia folosirii căii de atac a recursului.
În atare situație, au fost vătămate interesele acesteia, deoarece nu a avut posibilitatea să administreze probe în primă instanță și apel pentru a dovedi că nu are această calitate procesuală și că partea civilă respectivă nu a fost un cumpărător de bună-credință.
Semnificativă este împrejurarea că în primă instanță și în apel, partea civilă nu a cerut introducerea în cauză a părții responsabile civilmente ci, doar a solicitat restituirea țigărilor confiscate, deoarece s-a considerat „cumpărător de bună-credință”.
În acest sens, Tribunalul Timiș, admițând apelul declarat de parte civilă a făcut aplicarea art. 170 C. proc. pen. și a dispus restituirea bunurilor aflate în custodie la o altă societate comercială.
Totodată, fără o verificare temeinică a hotărârilor, instanțele au reținut numai faptul că partea civilă a cumpărat, cu forme legale, aceste țigări de la o societate aparținând inculpatului A.S.H. care este ginerele patronului părții civile.
În atare situație, instanțele nu au verificat condițiile în care au fost întocmite actele și nu au ținut seama de relațiile dintre părți.
Pe de altă parte, acțiunea civilă poate fi exercitată atunci când, prin infracțiune a fost lezat un drept subiectiv sau un interes legitim și s-a cauzat o pagubă materială.
De asemenea, acțiunea civilă aparține oricărei persoane care a suferit un prejudiciu prin infracțiune și se poate exercita nu numai împotriva celor care au săvârșit fapta penală ci, și contra părților civilmente responsabile sau a moștenitorilor acestora.
În speță, pe de o parte, între acțiunea inculpaților ce au comis infracțiunea de contrabandă și prejudiciul reclamat de partea civilă nu există nici un raport de cauzalitate, iar pe de altă parte, fapta polițiștilor care au luat bunurile din custodia acelei părți civile și le-au predat pentru valorificare unei alte societăți comerciale, nu face obiectul acestui proces penal.
Mai mult, Ministerul Finanțelor Publice nu poate răspunde în calitate de parte responsabilă civilmente pentru faptele unor persoane ce nu au fost trimise în judecată.
Este adevărat că, în sens larg, Ministerul Finanțelor Publice, așa cum au reținut instanțele, reprezintă statul în litigiile cu persoanele fizice sau juridice, însă în procesul penal poate răspunde în calitate de parte responsabilă civilmente numai pentru pagubele provocate pentru fapta inculpaților, ceea ce presupune existența unui raport de prepușenie în condițiile art. 1000 alin. (3) C. civ.
În speță, nu există nici un raport de cauzalitate între fapta inculpaților și prejudiciul produs părții civile și ca atare, acțiunea civilă promovată de aceasta nu este admisibilă în acest proces penal.
Pentru eventualele pagube produse prin fapta polițiștilor, partea păgubită avea calea unei acțiuni civile separate.
Admițând totuși că Ministerul Finanțelor Publice ar fi avut calitatea de parte responsabilă civilmente, trebuia să fie introdus în cauză până la citirea actului de sesizare a instanței.
Obligând Ministerul Finanțelor Publice ca în calitate de parte responsabilă civilmente să plătească despăgubiri fără a avea calitatea respectivă, instanțele au pronunțat hotărâri nelegale.
În consecință, recursul în anulare urmează să fie admis și înlăturate dispozițiile referitoare la introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente a Ministerului Finanțelor Publice și la obligarea acesteia la plata către partea civilă a unei sume de bani cu titlu de despăgubiri.
Onorariul apărătorului din oficiu, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței nr. 1872 din 12 iunie 2000 a Judecătoriei Timișoara, deciziei nr. 804 din 17 noiembrie 2000 a Tribunalului Timiș și deciziei nr. 326 din 12 aprilie 2002 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpații A.S.M., G.J., F.M. și A.S.H.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la greșita soluționare a laturii civile prin introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente a Ministerului Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Timiș și obligarea acesteia la plata sumei de 2.270.245.059 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă S.C. P. A.B.C. S.R.L. Timișoara, dispoziții pe care le înlătură.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 450.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2003.