Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 135 din 26 martie 2002 a Tribunalului Galați, inculpații B.V. și L.I. au fost condamnați la câte 12 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de câte 4 ani.
Aceiași inculpați au fost condamnați și la câte 3 ani închisoare fiecare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 și art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpații să execute fiecare pedeapsa cea mai grea, de câte 12 ani închisoare, sporită la câte 12 ani și 8 luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de câte 4 ani.
Potrivit art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpaților și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a celor doi inculpați, iar în baza art. 88 C. pen., li s-a dedus durata detenției preventive de la 26 mai 2001 la zi, pentru inculpatul B.V. și de la 22 iunie 2001 la zi, pentru inculpatul L.I.
S-au admis în parte pretențiile civile formulate de partea civilă I.C. și în consecință, în baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 și art. 1003 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar, la plata sumei de 30.000.000 lei daune materiale și 10.000.000 lei, daune morale către partea civilă I.C.
În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978 aceiași inculpați au fost obligați tot în solidar la plata sumei de 1.557.053 lei, cheltuieli spitalizare plus dobânda legală către partea civilă Spitalul Jud. Galați.
Inculpații au mai fost obligați la câte 1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 550.000 lei, onorar apărător din oficiu pentru fiecare inculpat s-a dispus să se avanseze din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Victima A.A. era pensionar și locuia într-un apartament din municipiul Galați, fiind prieten cu inculpații.
În mod frecvent cei doi mergeau la locuința părții vătămate și consumau băuturi alcoolice cumpărate în general cu banii victimei.
În luna mai 2001, victima a hotărât să nu-i mai găzduiască pe inculpați și să nu le mai facă cinste cu băuturi sau alimente, întrucât nu-i ajungeau banii din pensie.
În noaptea de 22 mai 2001, între victimă și inculpați a început o altercație determinată de refuzul victimei de a mai primi în locuință inculpații.
În urma refuzului inculpaților de a părăsi locuința victimei, aceștia s-au certat cu victima și au lovit-o cu pumnii, palmele și cu o secure în zona capului, leziunile provocate ducând la decesul victimei, după câteva zile.
S-a reținut că inculpatul B.V. a lovit victima cu pumnii și palmele în zona feței, iar inculpatul L.I. a aplicat mai multe lovituri victimei în zona capului.
Situația de fapt și vinovăția inculpaților s-a reținut pe baza următoarelor probe: raportul de constatare medico-legală, procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală și în instanță, coroborate cu declarațiile inculpaților.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații B.V. și L.I.
Inculpatul B.V. invocă nelegalitatea și netemeinicia sentinței sub aspectul încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa și a individualizării pedepsei.
În dezvoltarea acestor motive se arată, în esență, că încadrarea juridică corectă este în infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., deoarece el doar a lovit-o pe victimă cu palma în zona feței, în timp ce, cel care a lovit-o cu securea este inculpatul L.I. Cum acțiunea sa nu poate fi conjugată cu cea a inculpatului L.I., nu se poate reține în sarcina sa săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., situație în care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., iar în noua încadrare juridică să se dispună încetarea procesului penal, dată fiind lipsa plângerii prealabile.
În subsidiar, inculpatul critică sentința sub aspectul individualizării pedepsei pe care, o consideră prea aspră, în raport de datele lui personale favorabile, vârsta tânără, lipsa antecedentelor penale, comportarea sinceră în cursul procesului și atitudinea victimei, care prin comportamentul său a antrenat conflictul.
La rândul său, inculpatul L.I. invocă nevinovăția, solicitând achitarea sa pentru fapta ce i se pune în sarcină, în temeiul dispozițiilor art. 11 lit. a) referitor la art. 10 alin. (1) lit. C. proc. pen.
În esență, apelantul L.I. susține că singura probă pe care se bazează acuzarea sa sunt declarațiile coinculpatului B.V., acesta fiind de fapt autorul omorului.
Curtea de Apel Galați prin decizia penală nr. 420/ A din 3 septembrie 2002, a respins apelurile declarate de inculpații B.V. și L.I., ca nefondate.
În termenul legal, ambii inculpați reluând în întregime motivele invocate în apel, au declarat recurs.
Recursurile inculpaților sunt nefondate.
Examinându-se actele și probele administrate, în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, Curtea reține că acestea au fost evaluate corect, situația de fapt fiind corespunzătoare acestora și încadrarea juridică este cea legală.
Vinovăția inculpatului recurent L.I. este dovedită cu privire la ambele infracțiuni reținute în sarcina sa, probele nefiind contradictorii și nici insuficiente.
Loviturile repetate cu pumnii și securea aplicate de cei doi inculpați, victimei pentru motivul că le-a cerut și au refuzat să părăsească locuința ei, intensitatea deosebită a agresiunii în zona capului, dovedesc fără dubii, intenția acestora, sigură și direct letală, caracteristice ale infracțiunii de omor și nicidecum ale infracțiunii de lovire.
Ca atare, cererea de simplă schimbare a încadrării juridice, fiind fără suport probator, va fi respinsă, ca nefondată.
Pedepsele de câte 12 ani închisoare aplicate inculpaților, orientate fiind spre limita minimă ca de altfel și sporurile de câte 8 luni închisoare și acestea fiind în apropierea limitei minime nu pot fi socotite ca, sancțiuni exagerate.
În aceste condiții în raport de gravitatea faptelor comise și urmările acestora, moartea unui om, sancțiunea penală stabilită va fi menținută pentru cele analizate.
În consecință, hotărârile atacate vor fi menținute ca legale și temeinice iar recursurile respinse, ca nefondate, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica și prevederile art. 381 și art. 192 C. proc. pen., față de inculpații recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.V. și L.I, împotriva deciziei penale nr. 420/ A din 3 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 26 mai 2001 la 11 aprilie 2003 pentru inculpatul B.V. și de la 22 iunie 2001 la 11 aprilie 2003 pentru inculpatul L.I.
Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2003.