Asupra recursului în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3840 din 7 noiembrie 2000 a Judecătoriei Tg. Jiu, inculpatul B.A.C. a fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.
În baza art. 867 C. pen., s-a dispus ca executarea pedepsei să se facă la locul de muncă.
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri în cuantum de 20.000.000 lei părții civile D.V., iar părții civile D.A.E. 1.000.000 lei și o prestație periodică lunară de 200.000 lei până la majoratul acesteia.
Inculpatul a mai fost obligat să plătească 22.954.742 lei despăgubiri către Spitalul Clinic nr. 1 Craiova.
A reținut instanța că la data de 29 noiembrie 1998, ca urmare a nerespectării regulilor privind circulația pe drumurile publice, inculpatul a accidentat mortal pe D.A., care traversa corect strada.
Tribunalul Hunedoara prin decizia penală nr. 648 din 9 august 2001 a admis apelurile declarate de procuror și părțile civile.
Inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare.
A fost obligat inculpatul la următoarele despăgubiri:
- 111.500.000 lei către partea civilă D.V.;
- 41.200.000 lei către partea civilă R.G.;
- 40.000.000 lei plus o rentă globală 12.800.000 lei și începând cu 1 august 2001 până la majorat o rentă de 400.000 lei lunar părții civile D.A.E.;
- 22.954.742 lei cu dobânda legală către Spitalul Clinic nr. 1 Craiova;
- 258.720 lei cu dobânda legală către Spitalul Tg. Jiu.
Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia penală nr. 512 din 20 septembrie 2001 a admis recursurile declarate de inculpat și partea civilă D.V.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare pe o durată de 5 ani.
A stabilit la 700.000 lei despăgubirile civile eșalonate la care a fost obligat inculpatul către partea civilă D.A.E.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în anulare procurorul general, cu motivarea că acestea sunt contrare legii sub aspectul neobligării inculpatului în solidar cu societatea comercială de asigurare la plata despăgubirilor către partea civilă.
S-a motivat că autoturismul condus de inculpatul B.A.C. era asigurat pentru răspundere civilă auto pe anul 1998 la A., emis de Sucursala Gorj din 27 decembrie 1997.
În raport de dispozițiile C. proc. pen., și ale Legii nr. 136/1995 instanțele greșit nu au introdus în calitate de parte responsabilă civilmente SC. A., pentru a o obliga pe aceasta în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile, hotărârile pronunțate sub acest aspect fiind contrare legii.
Recursul în anulare declarat în cauză nu este fondat.
Potrivit art. 44 și art. 49 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările din România, se prevede că asigurătorul plătește despăgubirile nemijlocit celui păgubit prin accident de autovehicul în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat.
Despăgubirile se stabilesc în baza convenției dintre asigurat, persoana păgubită și asigurător sau, în cazul în care nu s-a realizat înțelegerea, prin hotărâre judecătorească.
La data producerii accidentului rutier, 29 noiembrie 1998, era în vigoare Hotărârea Guvernului nr. 848 din 15 decembrie 1997, care la art. 7 stabilește că în unul și același accident, asigurătorul acordă despăgubiri până la 30.000.000 lei pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 80.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.
Din actele dosarului rezultă că Societatea de Asigurare Românească, la data de 24 ianuarie 2002 a achitat, în baza contractului de asigurare, suma de 30.000.000 lei părții civile D.V.
Primirea sumei este confirmată și de partea civilă în ședința publică din 1 aprilie 2003.
Se constată astfel că asiguratorul, pe bază de înțelegere, și-a îndeplinit obligația de despăgubire, în raport de dispozițiile legale, fără să mai fie necesară stabilirea obligației printr-o hotărâre judecătorească.
În raport de cele reținute, recursul în anulare declarat în cauză, urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 3840 din 7 noiembrie 2000 a Judecătoriei Tg. Jiu, deciziei penale nr. 648 din 9 august 2001 a Tribunalului Hunedoara și deciziei penale nr. 512 din 20 septembrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, privind pe intimatul inculpat B.A.C.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2003.