Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la data de 16 ianuarie 2002 de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția de combatere a corupției și a criminalității organizate, a fost trimisă în judecată inculpata V.M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
În fapt s-a reținut că, în cursul lunilor august – septembrie 2000, numitul B.I.G., zis „G.” din comuna Godinești, jud. Gorj, s-a străduit să găsească o persoană influentă care să intervină pentru obținerea unor acte medicale prin care să dovedească că fiul său B.G.G., zis „E” (arestat preventiv la 31 iulie 2000, în dosarul nr. 797/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj pentru tentativă de omor) a suferit leziuni și că, în realitate, a fost victima conflictului pentru care este cercetat, sperând să fie pus în libertate.
În acest scop, B.I.G. s-a plâns și fostului său consătean D.T. rugându-l să-i recomande pe cineva care îl poate ajuta, relatându-i că fiul său a suferit leziuni grave, stare în care a fost încarcerat.
D.T. i-a promis că va discuta cu acea persoană pe care o cunoaște, precizându-i că va merge mai întâi să vorbească cu o persoană (fără să spună numele, funcția sau instituția unde lucrează) și că încearcă să-i stabilească o întrevedere pentru ziua următoare.
Întrucât locuia la țară, B.I.G. l-a dus pe D.T. la apartamentul norei sale, B.R. (soția fiului arestat) din municipiul Tg. Jiu pentru a i-o prezenta, stabilind ca aceasta să-l însoțească și să discute cu persoana cunoscută de D.T.
Înainte de a părăsi apartamentul lui B.R., D.T. le-a sugerat acesteia și socrului ei că ar fi bine să-i dea ceva bani să cumpere un cadou persoanei la care va interveni, pentru că nu se poate duce „cu mâna goală”.
Primind suma de un milion lei de la B.R., în aceeași zi, în jurul orei 17,00, D.T. s-a deplasat la domiciliul inculpatei V.M., care în acea perioadă era prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, dar locuia în municipiul Tg. Jiu și care l-a primit în bucătăria apartamentului său. D.T. i-a expus motivul vizitei, respectiv situația arestatului B.G.G. așa cum îi fusese prezentată de familia acestuia și a rugat-o să o primească și să discute cu soția arestatului, să vadă dacă poate să o ajute în vreun fel. Totodată, D.T. i-a dat inculpatei suma de un milion lei, scuzându-se că nu a știut ce cadou să-i cumpere din partea familiei B. Se susține că inculpata a primit suma oferită, a acceptat ca D.T. să vină împreună cu soția arestatului în seara următoare, dar ca aceasta să mai aducă încă 5 milioane lei, promițând că îi va ajuta.
În aceeași seară, D.T. a comunicat familiei B. rezultatul întrevederii și i-a sfătuit să facă rost de suma pretinsă și să i-o ducă în dimineața următoare inculpatei, ocazie cu care le va face cunoștință cu aceasta.
A doua zi dimineață, D.T. i-a dus cu autoturismul său pe B.I.G. și B.R. la blocul în care locuia inculpata, ajungând în momentul în care aceasta coborâse din bloc pentru a pleca la serviciu. După ce D.T. i-a prezentat persoanele care îl însoțeau, ca fiind cele despre care îi vorbise în seara precedentă, B.I.G. i-a înmânat inculpatei plicul cu 5 milioane lei, iar aceasta l-a primit, l-a băgat în geantă și le-a comunicat să vină seara, să discute cazul, motivând că se grăbește să ajungă la serviciu. După plecarea inculpatei, D.T. le-a precizat că persoana cu care s-au întâlnit este procuror la Motru și se numește d-na V.M.
În aceeași seară, D.T. împreună cu B.R. s-au prezentat la domiciliul inculpatei care i-a primit în bucătăria apartamentului, au discutat cazul arestatului, iar B.R. a întrebat-o pe inculpată dacă poate opera retragerea plângerii victimei, situație în care ar fi dispusă să-și vândă apartamentul și să despăgubească victima cu suma pretinsă. Se susține că inculpata i-a explicat că soțul său va fi pedepsit pentru fapta în sine, dar că o să vorbească cu medicul penitenciarului să-l examineze pe soțul ei și să emită acte medicale care să-i fie de ajutor la soluționarea cauzei. La rândul lui, B.I.G. care nu a fost prezent la discuție, relatează că într-una din zilele următoare a căutat-o pe inculpată la domiciliu și aceasta l-a asigurat că a vorbit cu doctorul, colonel M. de la Penitenciarul Tg. Jiu și care știe ce acte trebuie să întocmească.
La data de 6 septembrie 2001, D.T. a aflat că a fost citat pentru audiere la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și în aceeași zi a căutat-o pe B.R. care i-a spus că inculpata nu i-a ajutat și nici nu le-a restituit suma de 6 milioane lei. În aceeași seară D.T. a mers la domiciliul inculpatei, reproșându-i că a luat bani familiei B. și nu i-a ajutat în nici un mod, moment în care aceasta l-a asigurat că a doua zi, 4 septembrie 2001, după orele 16,00, va restitui banii, suma urmând să o aducă la magazinul martorului din P-ța 9 Mai din municipiul Tg. Jiu.
Conform înțelegerii, în după-amiaza zilei de 4 septembrie 2001, inculpata s-a prezentat la magazinul martorului D.T. și a restituit suma de 6 milioane lei familiei B., chemată în acest scop, prin intermediul martorei Z.P.
Martora B.R. a precizat că din suma primită de la inculpată a plătit 3 milioane lei în contul cotelor de întreținere restante, iar restul pentru a cumpăra rechizite școlare fiicei sale, la început de an școlar.
În finalul rechizitoriului se arată că inculpata nu a recunoscut fapta, care a fost însă dovedită cu declarațiile martorilor, procesele verbale de confruntare și copia chitanței emisă de Asociația de proprietari, care constituie infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
Prin sentința penală nr. 12 din 5 septembrie 2002, Curtea de Apel Craiova a achitat inculpata pentru infracțiunea de trafic de influență în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., apreciind că fapta nu există.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut în fapt că, după arestarea fiului său, B.G.G. la data de 31 iulie 2000, tatăl acestuia, B.I.G. a discutat cu martorul D.T., dacă-l poate ajuta în legătură cu situația fiului, în sensul de a fi pus în libertate, iar acesta i-a promis ajutorul, urmând să țină legătura cu nora martorului, numita B.R. Ulterior, martorul D.T. a mers la domiciliul martorei și în prezența lui B.I.G. a afirmat că a găsit persoana potrivită, solicitând acestora suma de un milion lei pentru a nu merge „cu mâna goală”, sumă pe care a primit-o de la B.R., banii fiind împrumutați de la o vecină, după cum a susținut aceasta. În seara următoare, D.T. și B.R. s-au deplasat la domiciliul inculpatei, care cunoscându-l pe D.T., i-a primit în apartament, respectiv în bucătărie, ocazie cu care martora i-a cerut inculpatei „un sfat în legătură cu băiatul care a fost lovit” în sensul că, dacă îl despăgubește și acesta își retrage plângerea, soțul său v-a fi pus în libertate. Inculpata i-a răspuns că nu poate fi pus în libertate, deoarece este vorba de „fapta în sine”, o infracțiune gravă „oricum face pușcărie”.
Instanța de fond a apreciat că, în legătură cu această primă activitate, rechizitoriul greșit a reținut ca fiind dovedit faptul că inculpata l-ar fi primit pe martorul D.T. într-o altă vizită, în prealabil, ocazie cu care ar fi primit suma de un milion lei pe care acesta o primise la rândul său de la familia B., că D.T. i-ar fi relatat pe scurt situația arestatului, iar inculpata ar fi acceptat să poarte o discuție cu martorii B.I.G. și B.R., în seara următoare, dar să mai aducă suma de 5 milioane lei.
Se motivează în sensul că, susținerile martorilor B.I.G. și B.R., cu privire la acest aspect, se bazează pe cele relatate de martorul D.T., numai că acesta în aproape toate declarațiile, susține că suma de un milion lei s-ar fi dat în prezența martorei B.R., cu ocazia vizitei făcută împreună cu acesta la domiciliul inculpatei, ba mai mult, suma ar fi fost dată chiar de martoră.
Făcând referire la contradicțiile existente între declarațiile celor trei martori, B.I.G., B.R. și D.T. și la faptul că, în fața instanței aceștia au arătat că niciodată nu au auzit-o pe inculpată să solicite vreo sumă de bani, instanța a concluzionat că inculpata nu a pretins și nu a primit suma de un milion lei și nici vreo altă sumă. A reținut însă că, martorul D.T. a primit suma de un milion lei de la familia B. și i-a făcut să creadă pe aceștia că a avut o discuție prealabilă cu inculpata, că i-a dat suma de bani, iar inculpata a promis să o ajute pe martora B.R. în legătură cu soțul său.
Cu privire la faptul că inculpata ar fi promis martorei B.R., cu ocazia vizitei făcută în domiciliul său cu D.T., că va vorbi cu medicul penitenciarului să-l examineze pe soțul ei și să emită acte medicale care să-i fie de ajutor la soluționarea cauzei, instanța de fond a reținut că nu au suport în probatoriile administrate. Susținerile martorei B.R. s-a apreciat ca fiind infirmate de martorul M.G., medicul penitenciarului și celelalte probe administrate în faza de cercetare judecătorească, cu atât mai mult cu cât, arestatul fusese examinat și expertizat medical încă de la data de 8 august 2000, deci anterior lunii septembrie 2000, când se pretinde că inculpata a săvârșit fapta.
În ceea ce privește cea de-a doua activitate descrisă și reținută în rechizitoriu, în sensul că inculpata ar fi pretins și primit suma de 5 milioane lei de la familia B. într-o dimineață în fața imobilului în care locuiește, iar ulterior ar fi restituit-o, instanța de fond a reținut că suma nu a fost pretinsă și nici primită de inculpată, iar restituirea nu a avut loc. S-au avut în vedere contradicțiile existente în declarațiile date de cei 3 martori, B.G., B.R. și D.M., cu privire la persoana de la care inculpata a pretins banii, persoana care a înmânat plicul inculpatei, discuțiile ce au avut loc cu prilejul predării plicului inculpatei, proveniența sumei de 5 milioane lei, mijloacele de transport folosite de inculpată în ziua primirii plicului și în ziua restituirii sumei, discuțiile purtate cu ocazia restituirii banilor, ca și declarațiile martorilor N.G., H.T., L.I., Z.P., G.F. și D.T. junior.
În raport de declarațiile martorilor L.I., D.T. junior și D.T. senior, în sensul că martorul B.G. a afirmat că în ziua de 21 august 2001, a trecut pe la domiciliul lui D.T. și i-a spus că dacă nu-i va restitui banii, va lua măsuri la poliție, instanța a apreciat că s-a demonstrat, încă o dată, că inculpatul nu a pretins și nu a primit nici o sumă de bani întrucât, familia B. ar fi cerut restituirea banilor de la inculpată și nu de la martorul D.T. care, este posibil să-i fi primit, făcând să creadă familia B. că banii vor fi înmânați inculpatei, în scopul stabilit.
Împotriva sentinței penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând dispozițiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în sensul că hotărârea de achitare a inculpatei este nelegală pentru că nu este susținută de probe, acestea dovedind o altă situație de fapt și anume cea avută în vedere la sesizarea instanței, astfel că se impune condamnarea inculpatei.
Se susține că instanța a nesocotit dispozițiile art. 62 și art. 63 alin. (2) C. proc. pen., aprecierea probelor fiind făcută potrivit convingerii formată în urma examinării doar a unor declarații ale martorilor sau doar a unor părți din ele, cele în sprijinul soluției de achitare, pierzându-se din vedere că probele nu au valoare mai dinainte stabilită.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond, analizând probele administrate și fiind preocupată să demonstreze că inculpata nu a primit suma de un milion lei de la martorul D.T. și nici nu a pretins și apoi primit suma de 5 milioane lei de la martorii B.R. și B.I.G. a procedat la scoaterea în evidență a contradicțiilor existente între declarațiile celor trei martori principali, B.I.G., B.R. și D.T. reținând unele declarații sau fragmente din ele, iar pe celelalte înlăturându-le ca mincinoase.
Astfel, s-au pierdut din vedere declarațiile constante ale martorilor B.I.G. și B.R., în sensul că au dat martorului D.T. suma de un milion lei pentru persoana care urma să-i ajute, persoană pe care au văzut-o pentru prima dată în dimineața când i-au dat și suma de 5 milioane lei, declarații ce se coroborează cu declarația martorului D.T. dată la 20 noiembrie 2001. Că ulterior, de teama antrenării propriei răspunderi penale, martorul D.T. și-a schimbat declarația susținând, fie că a dat suma de un milion lei inculpatei în prezența martorei B.R., fie că suma a fost dată personal de martoră și nu de el, nu are relevanță, întrucât aceste susțineri sunt infirmate de martora B.R. care a precizat că nu a cunoscut-o pe inculpată decât cu ocazia predării sumei de 5 milioane lei și deci, nu l-a însoțit pe martorul D.T. în prima vizită făcută inculpatei.
De altfel, ar fi fost cel puțin riscant pentru martorul D.T. să primească suma de un milion lei de la familia B., să nu o predea inculpatei (cum reține instanța de fond) și în seara următoare să meargă împreună cu martora B.R. la domiciliul inculpatei, martora putând să facă, în timpul discuțiilor, o aluzie cu privire la cadoul transmis prin D.T. și să afle astfel că banii nu au ajuns la inculpată.
Și cu privire la pretinderea și primirea sumei de 5 milioane lei, instanța de fond motivează că aceste episoade nu au avut loc, pentru că martorul D.T. a arătat în unele declarații că inculpata a cerut suma martorei B.R. și nu lui, că martorul H.T., șoferul care conducea de regulă mașina cu care inculpata se deplasa la servici nu confirmă susținerile martorilor, că declarațiile martorilor B.I.G. și B.R. nu concordă în ceea ce privește persoana care a înmânat plicul inculpatei sau cu privire la discuțiile ce au avut loc, omițând un aspect și anume, că niciunul din cei trei martori nu neagă predarea sumei de 5 milioane lei către inculpată și nici restituirea ei la data de 4 septembrie 2001, în magazinul martorului D.T. din P-ța 9 Mai din municipiul Tg. Jiu, întâlnire despre care are cunoștință și martora Z.P.
Împrejurările reținute de instanțe pentru a susține soluția de achitare, referitoare la inutila intervenție pe lângă martorul M.G. pentru că arestatul fusese expertizat medical și deci nu se mai putea emite acte medico-legale sau, că martorul B.I.G. a cerut restituirea sumei de 6 milioane lei de la martorul D.T. și nu de la inculpată, nu au relevanță. În primul caz, pentru că nu interesează dacă intervenția promisă s-a realizat sau nu, nici dacă prin intervenție s-a urmărit îndeplinirea de către funcționar a unui act legal sau ilegal și nici dacă actul a fost sau nu efectuat, important fiind ca inculpata să aibă influență sau să lase să se creadă că are influență asupra funcționarului.
În cel de-al doilea caz, faptul că martorul B.I.G. a cerut restituirea banilor de la martorul D.T. nu este o dovadă a faptului că inculpata nu i-a primit, martorul B.I.G. adresându-se acestuia în calitatea sa de intermediar, persoană ce i-a făcut legătura cu inculpata, pe care o cunoștea.
Deși, inculpata a negat constant săvârșirea infracțiunii, din probe rezultă, pe de o parte, că inculpata a primit-o în locuința sa pe martora B.R., că martora s-a deplasat la cabinetul medical al martorului M.G., fapt confirmat de acesta, că martorul B.I.G. l-a căutat pe doctor la Penitenciarul Tg. Jiu, astfel cum susține, iar pe de altă parte că faptul primirii, în materialitatea lui, a celor două sume de bani de către inculpată, a fost dovedit pe baza declarațiilor date de martori.
Infracțiunea de trafic de influență constă în primirea și pretinderea de bani sau alte foloase, și acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.
Pentru întregirea laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență legea prevede, printre altele, ca cerință esențială, ca făptuitorul să promită intervenția sa pe lângă un funcționar public sau funcționar spre a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, deci condiționează existența infracțiunii de urmărirea unui anumit scop.
În speță, rechizitoriul reține că inculpata i-a promis martorei B.R., cu ocazia vizitei făcute la domiciliul său împreună cu martorul D.T., că o să vorbească cu medicul penitenciarului să-l examineze pe soțul ei și să emită acte medicale care să-i fie de ajutor la soluționarea cauzei.
Deși, se afirmă că martorul B.I.G. a căutat o persoană care să-l ajute pe fiul său să fie judecat în libertate, din probe rezultă că martorul D.T. a expus inculpatei motivul vizitei sale, respectiv situația arestatului B.G.G. așa cum i-a fost prezentată de familie (în urma unui conflict cu o altă persoană a suferit leziuni grave și a fost încarcerat în această stare), că martora B.R., primită la rândul ei de inculpată, a întrebat-o dacă în acest caz operează retragerea plângerii prealabile după despăgubirea victimei, iar în dimineața primirii plicului cu 5 milioane lei, nu s-a discutat despre caz, întrucât inculpata se grăbea să ajungă la servici.
Cu ocazia administrării probelor, respectiv a audierii martorilor, instanța de fond nu a stăruit să afle în ce constă ajutorul promis de inculpată, ce anume acte urma să-l determine inculpata pe doctor să facă și care să intre în atribuțiile sale de serviciu, în ce constau ele pentru a-i fi de ajutor arestatului la soluționarea cauzei, pentru a fi judecat în stare de libertate sau să-l examineze și să fie tratat corespunzător pentru că a suferit leziuni grave.
În raport de clarificarea acestor aspecte, instanța urmează a stabili și încadrarea juridică corectă a faptei.
Având în vedere că în cauză este necesară administrarea de probe în sensul celor sus menționare, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, se va casa sentința penală pronunțată și se va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, împotriva deciziei penale nr. 12 din 5 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, privind pe intimata inculpată V.M.
Casează hotărârea pronunțată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2003.