Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 354 din 16 aprilie 2002, pronunțată în dosarul nr. 1517/2002 al Tribunalului București, secția a II-a penală, s-au dispus:
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul A.C.A. din infracțiunile prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., art. 31 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31 raportat la art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., în art. 31 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31 raportat la art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 31 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 31 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A.C.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpat la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei conform art. 65 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și conform prevederilor art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 23 noiembrie 1999 la zi.
În baza art. 348 C. proc. pen., raportat la art. 445 C. proc. pen., s-a dispus desființarea totală a contractului de împrumut de garanție imobiliară nr. 1081 din 18 septembrie 1999, procura nr. 1082 din 18 mai 1999, certificatul fiscal nr. 82267 din 18 mai 1999, certificatul de sarcini nr. 0399178, cererea din 18 mai 1999 la Administrația Financiară sector 4, duplicatul contractului de vânzare cumpărare nr. 20689 din 16 octombrie 1994, falsificate de inculpat.
A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile către partea civilă S.N., respectiv echivalentul în lei a sumei de 7073 dolari S.U.A., la momentul executării.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În luna martie 1999, proprietarul imobilului situat în București, martorul L.T., l-a închiriat, fără forme legale, lui C.M.G. și soției acestuia. Anterior proprietarul casei făcuse demersuri pentru a o vinde, prin intermediul unor agenții imobiliare.
Plecând de la această situație, inculpatul a conceput un plan pentru vânzarea frauduloasă a imobilului. Astfel, ajutat de C.M.G., folosindu-se de buletinul de identitate, pierdut de S.M., a schimbat fotografia acesteia cu a inculpatului și a radiat datele de stare civilă ale titularei, înscriindu-le pe cele ale martorului L.T.
După ce și-a creat falsa identitate, inculpatul și C.M.G. l-au contactat pe partea civilă S.N. prin intermediul M.T., agent imobiliar.
Declinându-și noua identitate, el s-a prezentat astfel, atât în fața părții civile, cât și a martorei, solicitând un împrumut de 6.800 dolari S.U.A. în scopul începerii unei afaceri, garantând împrumutul cu casa situată în București.
Pentru a crea convingerea seriozității sale, el a prezentat imobilul ca fiind proprietatea sa, prezentând drept dovadă contractul de vânzare-cumpărare nr. 20689/1994 pe care l-a confecționat în fals împreună cu C.M.G.
Cu actele falsificate a obținut de la Judecătoria sectorului 4 București, certificatul de sarcini și apoi pe cel fiscal pentru imobil.
Cererile pentru obținerea actelor au fost completate de martora T.M., care avea convingerea că persoana cu care tratează este adevăratul L.T.
Cu aceste acte, inculpatul, împreună cu partea civilă S.N. și martora T.M., s-au prezentat la martora C.F., încheind contractul de împrumut nr. 1081 din 18 mai 1999 pentru suma de 7073 dolari S.U.A., echivalentul la acea dată a sumei de 107.509.600 lei, garantat cu imobilul situat în București.
După săvârșirea faptelor, inculpatul a plecat în Germania de unde a fost expulzat, fiind prins fără viză.
În timpul procesului penal el a avut o atitudine oscilantă.
Inițial a recunoscut comiterea faptelor, apoi a revenit, susținând că, fiind consumator de amfetamină, nu își aduce aminte de ce a făcut.
Inculpatul a declarat apel, criticând hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență el a solicitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea, motivând că nu este autorul faptelor pentru care a fost condamnat.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 610 din 8 octombrie 2002, a respins ca nefondat apelul inculpatului, cu motivarea că din întreg ansamblu probator rezultă cu certitudine vinovăția acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost condamnat de instanța de fond.
A fost de asemenea respins și cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la individualizarea pedepsei, în sensul reducerii ei, considerându-se că prima instanță a avut în vedere criteriile generale prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., iar scopul pedepsei a fost atins prin aplicarea ei în cuantumul și regimul de executare menționate.
Nemulțumit de această hotărâre, inculpatul a formulat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Curții Supreme de Justiție, secția penală.
El a reiterat motivele din apel, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., și, în subsidiar, redozarea pedepsei, în sensul reducerii ei.
În ultimul cuvânt, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, astfel că a susținut, de fapt, numai cel de-al doilea motiv de recurs.
Cu privire la primul motiv, se constată că materialul probator, amplu și complex (amintim numai declarațiile părții civile, copiile contractelor și actelor falsificate, depozițiile martorilor C.C., L.T., S.A.E., T.M., C.F., xerocopie B.I. a lui L.T., dosar notarial) relevă fără dubii, vinovăția inculpatului în comiterea faptelor reținute în sarcina sa și care au primit o corectă încadrare în drept. Nu în ultimul rând trebuie reținut ultimul cuvânt al inculpatului, care după oscilări, a recunoscut pe deplin faptele.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, Curtea constată că prima instanță a făcut aplicarea summum-ului de criterii prevăzute de art. 72 C. pen., reliefându-se pericolul social al faptelor comise printr-un mod de operare abil și raportat la persoana inculpatului, recidivist pentru infracțiuni similare, astfel că scopul coercitiv-educativ este realizat în conformitate cu prevederile art. 52 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C.A., împotriva deciziei penale nr. 610 din 8 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsă reținerea și perioada executată în arest preventiv de la 23 decembrie 1999, la 15 aprilie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2003.