Asupra recursului în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 307 din 6 octombrie 2000, Tribunalul Militar București, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului Plutonier major (rezervă) P.I. pentru participație improprie la infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 31 C. pen., raportat la art. 292 din același cod.
De asemenea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile de:
- sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen.;
- fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. și
- uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.
A dispus anularea parțială a Raportului în care au fost consemnate activitățile desfășurate de inculpat în data de 20 ianuarie 1997, respectiv mențiunea referitoare la conducătorul auto P.L.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut următoarele:
În noaptea de 20 ianuarie 1997, inculpatul subofițer de poliție aflat în serviciu pe raza orașului Topoloveni, împreună cu sergentul major C.O., l-a oprit pentru un control de rutină pe conducătorul auto P.L., aflat la volanul autoturismului Dacia, ocazie cu care a constatat că permisul acestuia fusese suspendat de două săptămâni.
Inculpatul a încheiat procesul-verbal nr. 178514 din 21 ianuarie 1997, în care a consemnat cele constatate, adică săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul 328/1966, l-a audiat pe conducătorul auto, iar colegul său a anchetat-o pe martora M.I.
După ieșirea din serviciu inculpatul a întocmit Raport de activitate în care a consemnat că nu a constatat săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală și că P.L. ar fi fost doar legitimat în autoturismul care staționa.
Comandantul Poliției orașului Topoloveni a dispus ca lucrarea să fie repartizată inculpatului spre soluționare și după ce acesta din urmă a susținut că nu mai găsește actele referitoare la infracțiunea constatată a ordonat refacerea lor.
La data de 4 februarie 1997, cu ocazia refacerii procesului verbal și audierii martorei M.I., inculpatul i-a cerut acesteia să declare, contrar realității că motorul autoturismului aparținând numitului P.L. „nu părea a fi cald”.
Prin decizia nr. 372 din 21 decembrie 2000, Tribunalul Militar Teritorial a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul Militar București de pe lângă Tribunalul Militar București.
Curtea Militară de Apel, prin decizia nr. 414 din 4 decembrie 2001, a admis recursul Parchetului Militar, a casat decizia atacată, a desființat sentința nr. 307 din 6 octombrie 2000 a Tribunalului Militar București și l-a condamnat pe inculpat la:
- 6 luni închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 31 C. pen., raportat la art. 292 C. pen.;
- un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen.;
- un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen.;
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.
În temeiul art. 33 și art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare.
În baza art. 811 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.
S-a menținut dispoziția privind anularea parțială a Raportului cu activitățile desfășurate la data de 20 ianuarie 1997.
În temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1), partea I, pct. 5 teza a doua C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, prin care consideră că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legii, în care sens a solicitat casarea ei, deoarece instanța de recurs a omis să facă aplicarea Legii 137/1997 privind grațierea unor pedepse.
Examinând decizia atacată, în raport de cazul de recurs în anulare invocat, Curtea constată în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei că acesta este fondat urmând a fi admis.
Astfel, potrivit art. 1 lit. a) din Legea 137/1997 se grațiază în întregime pedepsele cu închisoarea până la 2 ani închisoare, precum și pedepsele cu amendă până la 10.000.000 lei, aplicate de instanțele de judecată.
Prevederile art. 1 și art. (4) din Legea 137/1997, nu se aplică printre altele și celor care au săvârșit infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 C. pen.
Cum prin art. 11 din legea de grațiere se prevede că dispozițiile acesteia se aplică numai faptelor comise până la data de 26 mai 1997, iar din examinarea probelor rezultă că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat au fost comise în perioada 21 ianuarie 1997 – 4 februarie 1997, și pedepsele aplicate nu depășesc 2 ani închisoare, instanța de recurs trebuia să constate că toate pedepsele cu excepția celei de un an închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., sunt grațiate în întregime, condiționat.
Aplicând pedepse pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului și apoi contopind aceste pedepse în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., deși numai o singură pedeapsă era executabilă celelalte fiind grațiate, instanța de recurs a pronunțat o hotărâre nelegală.
În consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție constatând îndeplinite cerințele cazului de recurs în anulare invocat, în baza art. 4141 alin. (1), raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare, va casa decizia atacată cu privire la omisiunea aplicării legii de grațiere și va proceda conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei nr. 414 din 4 decembrie 2001 a Curții Militare de Apel, privind pe inculpatul P.I.
Casează hotărârea atacată cu privire la omisiunea grațierii pedepselor aplicate.
Înlătură dispozițiile art. 81 C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și repune pedepsele în individualitatea lor:
- 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 raportat la art. 292 C. pen.;
- un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen.;
- un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen.;
- 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen.
În baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 constată că pedepsele de 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 raportat la art. 292 C. pen., un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., sunt grațiate integral și condiționat în raport de art. 10 din aceeași lege.
Menține dispozițiile art. 81 C. pen., pentru pedeapsa de un an închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., și constată că sunt incidente dispozițiile art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2002.
Constată că durata termenului de încercare este de 2 ani.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2003.