Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.241 din 1 octombrie 2003 a Tribunalului Sibiu, inculpatul P.I. a fost condamnat la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor înscrise în art.64 lit.a și b C.pen. pentru tentativa la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.20 raportat la art.174, 175 lit.i C.pen. și la 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.1/1 pct.1 din Legea nr.61/1991, urmând să execute în baza art.33 lit.a și 34 lit.b C.pen. pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare.
Totodată, tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 14 iulie 2003 la zi, a constatat că partea vătămată V.I. nu s-a constituit parte civilă și a obligat pe inculpat să plătească 349.707 lei Spitalului oraș Cisnădie, 8.603.650 lei Spitalului Clinic Județean Sibiu, cheltuieli de spitalizare și 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut în fapt că inculpatul a întreținut relații de concubinaj cu numita B.V. timp de doi ani după care aceasta l-a părăsit și a început să conviețuiască cu partea vătămată V.I.
Încercările inculpatului de a relua relațiile au eșuat, motiv pentru care, fiind cuprins de sentimente de gelozie s-a hotărât să se răzbune pe partea vătămată.
În acest sens, în noaptea de 12/13 iulie 2003 aflând că partea vătămată și fosta sa concubină se afla în vizită la martora B.M., a așteptat-o în stradă și la ieșire, i-a aplicat lovituri cu o bâtă.
În aceeași noapte inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată când a ieșit din locuința fostei sale concubine și a lovit-o cu un cuțit, repetat în zona toracică și abdominală, producându-i plăgi penetrante toracic și abdominal cu lezarea unor organe interne – ficatul – pentru salvarea vieții fiind necesară intervenția chirurgicală de urgență.
Prin decizia penală nr.365 din 28 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, prin care solicita a se reține că a fost provocat de partea vătămată în sensul art.73 lit.b C.pen. și a se reduce pedeapsa.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs solicitând, prin apărătorul său și personal, schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 C.pen., întrucât nu a acționat cu intenția de omor și reducerea pedepsei – temeiuri de casare prevăzute de art.3859 pct.14 și 17 C.proc.pen.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că, instanțele întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului și, de asemenea au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor comise de inculpat.
Sub acest din urmă aspect este de observat că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide întrucât a lovit pe partea vătămată, cu un cuțit, repetat și cu intensitate, în zone vitale (torace și abdomen), producându-i leziuni grave, iar pentru salvarea vieții a fost necesară internarea în spital și supunerea de îndată unei intervenții chirurgicale.
Prin urmare inculpatul a prevăzut rezultatul actelor de violență exercitate și chiar dacă nu a urmărit rezultatul final, a exceptat posibilitatea producerii lui astfel că încadrarea juridică dată faptei este corectă.
Referitor la pedeapsă, instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art.72 C.pen. în care sens a ținut seama de gradul de pricol social sporit al infracțiunii comise cât și de datele care caracterizează persoana inculpatului (la prima abatere penală) astfel că pedeapsa aplicată, orientată la limita minimă prevăzută de lege este necesară pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni.
În consecință, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat și a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr.365/A din 28 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 iulie 2003 la 14 ianuarie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2004.