Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 377 din 18 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.R., menținând ca legală și temeinică Rezoluția din 28 septembrie 2009 și Rezoluția din 13 octombrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pentru a pronunța această soluție, s-au reținut următoarele:
Petentul P.R. a formulat o plângere împotriva numitei P.O. în legătură cu executarea unei convenții materializată în înscrisul sub semnătură privată din 11 aprilie 2002, având ca obiect transmiterea către petent a dreptului de uzufruct asupra unei camere din imobilul proprietatea lui P.O., situat în București, sector 6.
Așa cum rezultă din Sentința penală nr. 303 din 8 mai 2008 a Judecătoriei Sectorului 2 București, prin Rezoluția nr. 12648/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.O. pentru infr. prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., art. 192 C. pen., art. 220 C. pen., art. 271 C. pen., art. 288 C. pen., art. 292 C. pen. și art. 213 C. pen. Soluția a fost menținută prin Rezoluția din 17 ianuarie 2007 a conducerii parchetului.
Petentul P.R. a formulat plângere la Tribunalul București, secția a II-a, însă, în cadrul Dosarului constituit cu nr. 4020/3/2007, a arătat că nu înțelege să atace soluția procurorului, ci să formuleze o nouă plângere împotriva intimatei P.O. pentru infr. prev. de art. 292 C. pen., art. 260 C. pen. și art. 213 C. pen., motiv pentru care s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea ei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, pentru cercetarea noilor infracțiuni sesizate.
În dosarul nou format la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, prin Rezoluția din 4 septembrie 2007, procurorul P.A. a dispus, în temeiul art. 10 lit. f), d) și a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de P.O. sub aspectul infr. prev. de art. 292, art. 260 și art. 213 C. pen.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul P.R., aceasta fiind respinsă prin Rezoluția din 13 martie 2008 de conducerea Parchetului.
Prin Sentința nr. 303 din 8 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, secția penală, în Dosarul nr. 4077/300/2008, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul P.R. în contradictoriu cu intimata P.O. împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București din 4 septembrie 2007, dată în Dosarul nr. 5122/P/2007.
Sentința menționată mai sus a rămas definitivă prin Decizia penală pronunțată la data de 20 iunie 2008 de Tribunalul București, secția a II -a penală, în Dosarul nr. 4077/300/2008, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul petentului P.R.
Ulterior, prin Rezoluția din 28 septembrie 2009, în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul P.A. sub aspectul infr. prev. de art. 246 C. pen. și față de agentul de poliție P.S. sub aspectul infr. prev. de art. 246 C. pen.
S-a reținut că nu a reieșit îndeplinirea defectuoasă a vreunui act ce intră în atribuțiile de serviciu, de către procurorul P.A. sau de către agentul P.S., pe parcursul efectuării actelor premergătoare în Dosarul nr. 5122/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, în care, prin Rezoluția cu același număr, din 4 septembrie 2007, a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de P.O. sub aspectul infr. prev. de art. 292 C. pen., art. 260 C. pen. și art. 213 C. pen. și s-a constatat că pentru infr. prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., art. 192 C. pen., art. 220 C. pen., art. 271 C. pen. și art. 288 C. pen. s-a pronunțat anterior o soluție, prin Rezoluția nr. 12648/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București.
Prin Rezoluția din 13 octombrie 2009, în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formată de P.R. împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale emisă la 28 septembrie 2009 în Dosarul nr. 1641/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
S-a arătat că soluția pronunțată în Dosarul nr. 1641/P/2008 este legală și temeinică întrucât agentul de poliție și procurorul și-au exercitat atribuțiile legale, iar plângerea formulată împotriva acestora a izvorât din nemulțumirea petentului cu privire la soluția adoptată în Dosarul nr. 5122/P/2007. S-a mai reținut că, cu prilejul formulării plângerii în temeiul art. 278 C. proc. pen., nu au fost indicate mijloace de probă sau alte împrejurări ce nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei nr. 1641/P/2008.
În termen legal, împotriva hotărârii a declarat recurs petiționarul P.R., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând, trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea cercetărilor care se impun.
Examinând recursul conform art. 38514 C. proc. pen., pe baza actelor și înscrisurilor existente la dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. constă în fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.
Din analiza textului rezultă că este necesar ca funcționarul public să-și exercite abuziv atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune - neîndeplinirea unui act, fie printr-o acțiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act, care trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane.
Pe de altă parte, potrivit art. 200 C. proc. pen. „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată”.
Pentru realizarea obiectului urmăririi penale, legea procesuală penală a determinat precis și concret regulile de desfășurare a acestei faze a procesului penal.
Astfel, organul competent efectuează acte premergătoare și de urmărire penală, în succesiunea determinată de lege, iar atunci când datele infirmă existența infracțiunii, devin incidente dispozițiile art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.
În cauza de față, analizând actele și lucrările Dosarului nr. 1641/II-2/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în care s-au efectuat acte premergătoare față de procurorul P.A. și agentul de poliție P.S., Curtea constată că nu există indicii că aceștia nu și-au îndeplinit sau au îndeplinit în mod defectuos vreun act în exercitarea atribuțiilor de serviciu, desfășurate cu ocazia instrumentării cauzei nr. 5122/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București.
Prin urmare, nu au cauzat vreo vătămare intereselor legale ale petentului P.R. prin soluția de netrimitere în judecată a numitei P.O., cu atât mai mult cu cât această soluție a fost confirmată de instanță prin Sentința penală nr. 303 din 8 mai 2008 a Judecătoriei Sector 2 București, prin care s-a respins plângerea petentului P.R., soluție rămasă definitivă la 20 iunie 2008.
În raport de aceste aspecte nu se poate reține în sarcina intimaților săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Pe cale de consecință, atât rezoluția procurorului, cât și sentința pronunțată de instanța de fond sunt legale, împrejurare față de care Înalta Curte, în conformitate cu disp. art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.R.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.R. împotriva Sentinței penale nr. 377 din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul-petiționar la 160 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 martie 2010.