Hearings: March | | 2026
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 973/2009

Ședința publică din 17 martie 2009

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor de la dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 249 din 14 octombrie 2008 Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul M.V. împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă în Dosarul nr. 1118/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că petentul a formulat plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen. împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de intimata P.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 291 C. pen., 242 alin. (1) C. pen. și art. 43 din Legea nr. 10/2001 modificată, arătând în motivarea plângerii sale, că intimata în calitate de avocat a desfășurat activități cu conotație penală în Dosarul nr. 5091/1999 al Tribunalului Municipiului București în care s-a pronunțat Decizia nr. 421 din 6 septembrie 2000 a Curții de Apel București.

Instanța a mai reținut că prin ordonanța din 3 aprilie 2008 s-a dispus în Dosarul nr. 1118/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București neînceperea urmăririi penale față de intimata P.A. sub aspectul infracțiunilor reclamate, precum și disjungerea cauzei față de alți intimați și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 București pentru soluționare.

A constatat instanța, din ansamblul probatoriului administrat în faza actelor premergătoare dar și din înscrisurile și precizările făcute cu ocazia judecății că, demersurile făcute de intimată (la care se referă petentul) au vizat valorificarea intereselor legitime ale părții pe care o asista, în condițiile respectării obligațiilor legale și deontologice.

Instanța a apreciat că datele și informațiile strânse în cadrul actelor premergătoare susțin soluția de netrimitere în judecată a intimatei, iar aspectul susținut de petent cu ocazia judecății în fond, în sensul că intimata ar fi nesocotit conținutul unor decizii ale Înaltei Curți, nu conturează o activitate cu conținut penal, deoarece sarcina aplicării dispozițiilor legale relevante precum și a jurisprudenței cu implicație asupra problemelor de drept dezbătute revine organelor judiciare sau administrative.

Împotriva sentinței penale pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs petentul care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie și a susținut că în mod greșit plângerea sa a fost respinsă, în condițiile în care nu s-a făcut în mod concret nicio cercetare în cauză, iar instanța nu și-a manifestat rolul activ în aflarea adevărului.

Petiționarul recurent a solicitat casarea sentinței penale pronunțată de prima instanță și pe fond admiterea plângerii sale, desființarea soluției de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale împotriva intimatei P.A.

Examinând actele și lucrările de la dosar, respectiv hotărârea atacată Înalta Curte constată că recursul declarat de petiționar este nefondat.

Înalta Curte reține că prin mai multe plângeri penale înregistrate la 5 decembrie 2006 și, respectiv, 11 decembrie 2006, ulterior conexate, M.V. a sesizat săvârșirea mai multor infracțiuni de către mai multe persoane, astfel:

La solicitarea numitului F.S., în cursul anului 2004, în calitate de director al SC A.B. SA, M.A.I. a modificat fără drept contractele de vânzare-cumpărare încheiate de această societate cu foștii chiriași ai imobilului situat în București, str. L., sector 4 (între care și M.V.), în conformitate cu prevederile Legii nr. 112/1995, dând o nouă numerotare a apartamentelor din acest imobil.

Ulterior, contractele de vânzare-cumpărare astfel modificate au fost folosite de F.S. și apărătorul acestuia, avocat P.A., în scopul de a produce consecințe juridice.

Totodată, M.V. a solicitat efectuarea de cercetări față de membrii Comisiei Interne pentru analizarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului București pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 44 alin. (1) și art. 45 din Legea nr. 10/2001 modificată, art. 248 C. pen. și art. 2481 C. pen.

În motivare s-a arătat că membrii comisiei și-au încălcat atribuțiile de serviciu cu ocazia soluționării Dosarului nr. 15984/2001, dispunând în mod nelegal restituirea în natură a imobilului situat în București, str. L., sector 4 către F.R. și P.R.Ș., deși aceștia nu au făcut dovada calității de moștenitori ai proprietarului (C.M.) de la care a fost naționalizat bunul în baza Decretului nr. 92/1950.

De asemenea, în plângere s-a mai menționat că, deși notificatorii au primit despăgubiri înainte de anul 1990, comisia a propus retrocedarea în natură.

În fine, persoana vătămată a mai solicitat efectuarea de cercetări față de numiții F.R., P.R.Ș., F.S. și P.A. (avocat) sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 43 din Legea nr. 10/2001 modificată.

După cum se arată în această sesizare, numiții F.R. și P.R.Ș., reprezentați de F.S., au solicitat Primăriei Municipiului București, în cursul anului 2001, restituirea imobilului situat în București, str. L., sector 4, cunoscând că nu sunt îndreptățiți în acest sens.

S-a mai susținut că avocatul P.A. a ascuns instanțelor judecătorești existența unui certificat de moștenitor eliberat în urma decesului defunctului N.M., cu scopul de a crea o altă aparență juridică decât cea corespunzătoare realității.

După începerea cercetărilor M.V. a depus la dosarul cauzei o declarație (datată 13 noiembrie 2007) prin care arăta că F.S. și P.A. au comis infracțiunea prevăzută de art. 242 C. pen., constând în aceea că aceștia au sustras din arhiva Tribunalului București Dosarul civil nr. 5091/1999.

În urma actelor premergătoare efectuate în cauză a rezultat că instanțele judecătorești au pronunțat hotărâri definitive și irevocabile prin care s-a constatat nulitatea absolută a unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate între SC A.B. SA cu foștii chiriași M.V. (petent în cauza de față) și M.G., iar ulterior Primarul General al Municipiului București a dispus restituirea în natură către numita F.R., modificând art. 1 al dispoziției din 10 septembrie 2004 prin dispoziția din 26 septembrie 2005.

La 20 iulie 2006 prin dispoziția Primarului General al Municipiului București s-a modificat art. 1 al dispoziției din 10 septembrie 2004 astfel cum a fost modificat prin dispoziția din 26 septembrie 2005 în sensul restituirii în natură numitei F.R. a imobilului compus din construcții, teren în suprafață de 167 m.p., teren în suprafață de 68 m.p. (aflat sub corpul B de clădire) și teren în suprafață de 148 m.p. (aflat sub corpul A de clădire).

A mai rezultat că, în ce privește contractele în cauză, constatarea nulității absolute a acestora a fost solicitată de F.R., asistată fiind de apărătorul acesteia, avocat P.A. (intimată în prezenta cauză).

În urma emiterii dispoziției Primarului General al Municipiului București din 21 aprilie 2004, la solicitarea aceleiași persoane, F.R. (prin reprezentantul său), SC A.B. SA prin directorul M.A.I. a renumerotat apartamentele din cele două corpuri de clădire, sens în care au fost modificate și contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu foștii chiriași în anii 1996 - 1997.

Pe baza acestei situații de fapt rezultată în urma actelor premergătoare efectuate, printr-o ordonanță din 3 aprilie 2008 procurorul a dispus în baza art. 10 lit. a) și c) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de intimata P.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 291 C. pen., art. 242 alin. (1) C. pen. și art. 43 din Legea nr. 10/2001 modificată.

Față de celelalte persoane cercetate la plângerea petentului s-a dispus prin aceeași ordonanță disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 4 București.

În motivarea ordonanței s-a argumentat în sensul că pentru stabilirea calității de moștenitori ai fostului proprietar analizarea filiației a fost făcută de către autoritățile administrației publice și de către instanțele de judecată cu ocazia soluționării mai multor cauze formulate de părțile în litigiu, astfel că o eventuală omitere de prezentare a unui certificat de moștenitor nu poate fi de natură să atragă răspunderea penală a avocatului, iar pe de altă parte dispozițiile Legii nr. 51/1995 republicată prevăd că avocatul nu răspunde penal pentru susținerile făcute în fața instanțelor de judecată, a organelor de urmărire penală sau a altui organ administrativ de jurisdicție, numai dacă susținerile sunt în legătură cu apărarea în cauza respectivă și sunt necesare stabilirii adevărului.

S-a mai motivat în sensul că atâta timp cât notificarea adresată Primăriei Municipiului București a fost admisă nu se poate susține că are caracter abuziv, iar referitor la infracțiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen. imputată de asemenea intimatei de către petent s-a constatat că nu sunt confirmate de mijloacele de probă administrate.

Plângerea formulată de petiționarul M.V. în temeiul art. 278 C. proc. pen. a fost respinsă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin rezoluția nr. 831/II/2/2008 din 22 mai 2008.

Nemulțumit de soluție petentul s-a adresat cu plângere la instanța de judecată potrivit art. 2781 C. proc. pen., iar prin Sentința penală nr. 249 din 14 octombrie 2008 Curtea de Apel București a respins plângerea, menținând ordonanța de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de intimată.

Înalta Curte verificând hotărârea recurată în raport cu criticile invocate cât și din oficiu constată că susținerile recurentului sunt infirmate de actele premergătoare efectuate în cauză și în urma cărora nu a rezultat că actele folosite de intimată, în calitatea sa de avocat, pentru susținerea apărărilor clientei sale în dosarele civile în discuție ar fi fost false.

Pe de altă parte chiar în ipoteza în care ar fi existat un astfel de act fals nu a rezultat că intimata ar fi avut cunoștință despre caracterul fals al actului.

Așa fiind, hotărârea primei instanțe, de respingere a plângerii formulate de petiționar apare ca fiind legală și temeinică, cât timp în cauză nu au existat indicii cu privire la săvârșirea de către intimată a infracțiunilor imputate.

Ca urmare, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat de petiționar, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.V. împotriva Sentinței penale nr. 249 din 14 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2009.