Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată de petiționarul N.V. s-a solicitat tragerea la răspundere penală a procurorului G.G. și a notarului public C.E. pentru infracțiuni de corupție comise în legătură cu soluționarea Dosarului nr. 192/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și de către același notar public în legătură cu eliberarea certificatului de moștenitor nr. X/1998.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Ploiești, a efectuat acte premergătoare și prin Ordonanța nr. 108/P/2008 din 18 martie 2009 a dispus în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de procurorul G.G. și de notarul public C.E. pentru comiterea infracțiunilor de luare și dare de mită în legătură cu Dosarul nr. 132/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Totodată, s-a disjuns și declinat în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, competența de soluționare a cauzei sub aspectul infracțiunii de luare de mită și primire de foloase necuvenite în legătură cu emiterea de către notarul public C.E. a certificatului de moștenitor nr. X/1998.
În urma actelor premergătoare efectuate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin Rezoluția nr. 168/P/2009 din 3 iulie 2009 a dispus în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de notarul public pentru infracțiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) și 256 alin. (1) C. pen. întrucât faptele sesizate nu există.
Astfel, investigațiile nu au conturat existența unei fapte cu potențial penal, iar petiționarul în cuprinsul plângerii a cerut ca procurorul să se sesizeze din oficiu în legătură cu „eventuale fapte de corupție”, respectiv primirea unor foloase materiale sau morale, incompatibilitate etc. și anularea actului fraudulos.
Prin Rezoluția nr. 901/II/2/2009 din 23 iulie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost respinsă plângerea petiționarului N.V. împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale cu motivarea că rezoluția atacată este legală și temeinică.
Împotriva rezoluției de netrimitere în judecată, în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petiționarul N.V. a formulat plângere, care a fost respinsă ca nefondată prin Sentința penală nr. 141 din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că soluția procurorului de netrimitere în judecată este corectă, că în baza actelor premergătoare nu au rezultat indicii că notarul public C.E. ar fi săvârșit infracțiuni de corupție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal petiționarul N.V. care a susținut că notarul public C.E. a comis infracțiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) și 256 alin. (1) C. pen. în legătură cu eliberarea certificatului de moștenitor nr. X/1998 și că în mod nejustificat s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
S-a solicitat casarea hotărârii atacate, admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei se constată că soluția adoptată de procuror de neîncepere a urmăririi penale față de notarul public C.E. este corectă.
Astfel, actele premergătoare nu au confirmat existența unor indicii în sensul că, au fost comise acte de corupție la eliberarea certificatului de moștenitor nr. X/1998 prin care s-a constatat calitatea de unică succesoare a defunctei I.M., decedată, în persoana numitei S.T., decedată și aceasta, căreia, în calitate de soră și deci moștenitoare legală îi revine întreaga avere.
Referitor la acest act, care a constatat numai calitatea de moștenitor a sorei defunctei, petiționarul a cerut parchetului „sesizarea din oficiu cu privire la fapte de corupție, respectiv cu eventualitatea primirii unor foloase materiale sau morale” fără ca plângerea penală formulată să conțină elementele prevăzute de art. 222, respectiv descrierea faptei, indicarea făptuitorului și a mijloacelor de probă.
În urma verificărilor nu s-a reținut de către procuror existența infracțiunilor de dare și luare de mită în legătură cu eliberarea certificatului de calitate nr. X/1998, rezultând, dimpotrivă, că acest act a fost întocmit de notarul public C.E. pe baza actelor de stare civilă prezentate, care atestau ca unică moștenitoare legală a defunctei I.M., pe sora acesteia S.T., conform art. 672 C. civ.
Față de cele ce preced se constată că motivele de casare invocate de recurent nu sunt întemeiate și că sentința primei instanțe de respingere a plângerii petiționarului și de menținere a rezoluției atacate este legală și temeinică, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 2781 alin. (1), (7) și (8) lit. a) C. proc. pen.
În consecință, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul N.V. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul N.V. împotriva Sentinței penale nr. 141 din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 martie 2010.