Asupra recursurilor de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 60 din 14 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 9947/118/2007 s-au hotărât următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen.;
Dispune schimbarea încadrării juridice privind pe inculpații L.M. și B.S., pentru fiecare, din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
I. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată condamnă pe inculpatul L.M. la pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. rap. la art. 66 C. pen.;
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 C. pen., rap. la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală cu aplic. art. 13 C. pen.;
Condamnă pe inculpatul L.M. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare în baza art. 65 C. pen. rap. la art. 66 C. pen.;
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată;
Condamnă pe inculpatul L.M. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare în baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru infracțiunea de uz de fals, în formă continuată;
Condamnă pe inculpatul L.M. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen.;
Dispune contopirea pedepselor cu închisoare aplicate, în final inculpatul L.M. execută pedeapsa cea mai grea de 11 (unsprezece) ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. rap. la art. 66 C. pen.;
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a Il-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale în baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen.;
Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a Il-a și lit. b) C. pen. pe perioada executării pedepsei închisorii în baza art. 88 C. pen.;
Deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive cu începere de la data de 25 noiembrie 2004 până la data de 17 decembrie 2005.
II. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată;
Condamnă pe inculpatul B.S. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. rap. la art. 66 C. pen.;
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a Il-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală cu aplic. art. 13 C. pen.;
Condamnă pe inculpatul B.S. la pedeapsa de 4(patru) ani închisoare în baza art. 65 C. pen. rap. la art. 66 C. pen.;
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a Il-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru infracțiunea de uz de fals în formă continuată;
Condamnă pe inculpatul B.S. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen.;
Dispune contopirea pedepselor cu închisoare aplicate, în final inculpatul B.S. execută pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare în baza art. 65 C. pen. rap. la art. 66 C. pen.;
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a Il-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale în baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen.;
Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a Il-a și lit. b) C. pen. pe perioada executării pedepsei închisorii în baza art. 88 C. pen.;
Deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive cu începere de la data de 28 iunie 2006 până la data de 22 iulie 2006.
Constată că în prezent inculpatul B.S. este arestat în altă cauză în baza art. 14 alin. (3) lit. b) și art. 346 C. proc. pen. în referire la art. 998-999 C. civ, art. 1003 C. civ;
Obligă inculpații L.M. și B.S., în solidar, la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri civile:
- la plata sumei de 96.980,10 RON către partea civilă SC M. SRL Hunedoara, prin administrator D.S.;
- la plata sumei de 258.269 RON + majorări de întârziere, către partea civilă SC V.I. SRL Cluj-Napoca, prin administrator C.V.;
- la plata sumei de 189.687,29 RON către partea civilă SC B. SA Biborțeni - reprezentanța Constanța, prin administrator M.G.;
- la plata sumei de 352.731,51 RON către partea civilă SC S. SA București, prin administrator C.S.D.;
- la plata sumei de 68.277,28 RON către partea civilă SC I.C. SRL București, prin administrator D.C.;
- la plata sumei de 1.300.000 RON către partea civilă SC SO. SRL Ocna Sibiului, prin reprezentant S.S.;
- la plata sumei de 179.887 RON + 943.776 RON (penalități) către partea civilă C.Î.C. SA Năvodari;
- la plata sumei de 54.662,82 RON către partea civilă SC M.F.F. SRL Iași, prin administrator M.S.;
- la plata sumei de 39.352,41 RON către partea civilă SC R. SRL Borș, județ Bihor, prin administrator F.F.;
- la plata sumei de 200.000 RON către partea civilă SC I. SRL Drăgășani, prin administrator B.H.;
- la plata sumei de 17.773,74 RON către partea civilă SC P.D. SRL București, pct. de lucru Constanța, prin administrator R.C.F.;
- la plata sumei de 18.761,52 RON + dobânda legală calculată începând cu data scadenței și până la achitarea integrală a debitului, O.G. nr. 9/2000, către partea civilă SC P.G. SRL Brașov, prin director general P.M.;
- la plata sumei de 23.993,61 RON către partea civilă SC A.M.Z. SRL Slobozia, prin administrator Z.N.;
- la plata sumei de 11.583 RON către partea civilă SC A. SA Slatina;
- la plata sumei de 13.531,34 RON către partea civilă SC V. SRL Constanța, prin administrator C.N.;
- la plata sumei de 19.650,58 RON către partea civilă SC D.E. SA - Dumbrăvița, Timișoara, prin administrator D.C.;
- la plata sumei de 51.200 RON către partea civilă SC M.F.I. SRL Cluj-Napoca, prin administrator G.M.;
- la plata sumei de 994.899,35 RON (565.288,18 RON prejudiciu + 429.611,16 RON impozit pe profit și TVA reprezentând creanța fiscală principală-debit purtătoare de accesorii, către Statul Român, reprezentant legal Ministerul Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală București prin D.G.F.P. Constanța;
În baza art. 14 alin. (3) lit. b) și art. 346 C. proc. pen. în referire la art. 998-999 C. civ;
Obligă inculpatul L.M. la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri civile:
- la plata sumei de 78.778 RON (actualizată la data plății efective) către partea civilă SC S. SA Brăila, prin director general D.I.M.;
- la plata sumei de 13.797,04 RON către partea civilă SC Y.I. SRL Balotești, județ Ilfov, prin administrator M.D.G.;
- la plata sumei de 6.813,30 RON către partea civilă SC M.E. SRL Constanța, prin reprezentanți N.C.F. și M.D.C.;
- la plata sumei de 278.898,39 RON către partea civilă SC C.C. SRL București, prin administrator U.C.;
- la plata sumei de 50.748,27 RON + dobânda legală, către partea civilă SC V. SA Vaslui, prin director tehnic P.T.;
- la plata sumei de 51.277,00 RON către partea civilă SC F. SRL Galați, prin administrator E.D.
În baza art. 14 alin. (3) lit. b) și art. 346 C. proc. pen. în referire la art. 998-999 C. civ;
Obligă inculpatul B.S. la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri civile:
- la plata sumei de 108.600 RON + 39.096 RON (echivalentul ratei inflației) către partea civilă SC T. SRL București, prin administrator Ș.R.;
Ia act că părțile vătămate SC L. SA Brăila, SC F. SRL Crasna Sălaj, SC D. SRL Hârșova și SC P. SRL Râmnicu-Vâlcea, nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
Constată recuperat prejudiciul cauza părților vătămate SC D. SRL Hârșova și SC P. SRL Râmnicu-Vâlcea în baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.;
Dispune confiscarea specială de la inculpatul L.M., în folosul statului a sumei de 32.424,59 RON, pentru care partea vătămată SC L. SA Brăila nu s-a constituit parte civilă, cât și a sumei de 23.440 RON pentru care partea vătămată SC F. SRL Crasna Sălaj, nu s-a constituit parte civilă în baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.;
Dispune confiscarea specială de la inculpatul L.M., în folosul statului, a bunurilor dobândite prin săvârșirea infracțiunilor, (bunuri predate la Camera de Corpuri Delicte, în baza dovezii din 03 decembrie 2004 - Poliția județului Constanța.
În baza art. 348 C. proc. pen.;
Dispune desființarea în totalitate a scrisorilor de bonitate financiară emise de Banca B. și Banca R. al căror conținut a fost alterat prin activitatea infracțională a celor doi inculpați.
În baza art. 163 și urm. C. proc. pen.;
Menține măsura sechestrului asigurător instituit asupra tuturor bunurilor personale ale inculpaților L.M. și B.S., asupra bunurilor SC G.I. SRL Constanța, și asupra mărfurilor livrate de această societate și care au fost lăsate în custodie la firmele beneficiare.
În baza art. 190, art. 191 alin. (2) C. proc. pen. inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către martori și către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut că în perioada iunie-octombrie 2003, prin folosirea de mijloace frauduloase, de cec-uri fără acoperire bancară, inculpații L.M. și B.S. au înșelat cu ocazia încheierii și executării unor contracte economice un număr de 28 de societăți comerciale, din întreaga țară, cărora le-au cauzat prejudicii certe care nu au mai putut fi recuperate.
În aceeași perioadă, inculpații L.M. și B.S. i-au înlesnit și l-au ajutat pe numitul L.G., administratorul SC G.I. SRL Constanța, (decedat între timp) să efectueze operațiuni comerciale, fără ca acestea să fie înregistrate în contabilitatea firmei, în scopul realizat al neplății la bugetul de stat a sumei totale de 994.899,35 RON compusă din pagubă efectivă cât și impozit pe profit și T.V.A.
S-a reținut că numiții L.G. și J.C. au înființat SC G.I. SRL Constanța, în baza actului constitutiv autentificat la Biroul Notarial Public la data de 04 noiembrie 2002, L.G. deținând 90% din părțile sociale și având calitatea de administrator al firmei, iar J.C. deținând 10% din acțiuni.
Conform contractului de închiriere din 01 noiembrie 2002, încheiat pe o perioadă de 2 luni, cu SC R.T.C. SRL Constanța, sediul societății a fost stabilit în Complexul expozițional „K. 5" din Municipiul Constanța.
Prin procura specială, autentificată la Biroul Notarial Public la data de 27 noiembrie 2002, J.C. l-a împuternicit pe L.G. să îl reprezinte la orice instituție bancară pentru a deschide conturi în lei și valută și pentru a efectua, în numele său, operațiuni bancare, astfel că L.G. a deschis conturi pe numele societății la Banca B. Constanța (la 28 noiembrie 2002) și Banca R. Constanța (la 29 noiembrie 2002).
Potrivit adresei din 9 decembrie 2003 a Administrației Finanțelor Publice Constanța, până în vara anului 2003, SC G.I. SRL Constanța a desfășurat activități legate de achiziționarea și comercializarea produselor agricole sub administrarea numitului L.G. și a depus la organele fiscale declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat și deconturile T.V.A. până în luna mai 2003 inclusiv, bilanțul contabil la 31 decembrie 2002 și raportarea contabilă semestrială la 30 iunie 2003.
În luna iunie 2003, L.G. i-a cunoscut în stațiunea Mamaia, pe coinculpații L.M. și B.S., care s-au recomandat cu numele de „D.M." și de „D.S." și care l-au convins, ca prin intermediul G.I. SRL Constanța să înșele mai multe societăți comerciale din întreaga țară.
Pentru a prezenta o mai mare credibilitate în fața părților vătămate - societăți comerciale și pentru a lăsa impresia unei firme serioase și stabile financiar, a fost majorat în mod fictiv capitalul social al SC G.I. SRL Constanța și s-a întocmit în fals, factura fiscală din 14 iunie 2003, conform căreia L.G. cumpăra, în calitate de persoană fizică, un excavator cu șenile în valoare totală de 413.500 RON, de la SC C. SRL, iar conform chitanței nr. PP, prețul ar fi fost achitat în numerar, în aceeași zi.
La 30 iulie 2003, numiții L.G. și J.C. au întocmit un act adițional la statutul SC G.I. SRL, înscris neautentificat, prin care a fost majorat capitalul social al societății cu 380.000 RON, ca aport în natură, constând în excavatorul cu șenile și astfel, L.G. a devenit asociat cu 99,99% din părțile sociale.
În aceeași zi, urmare cererii depuse la Oficiul Registrului Comerțului, s-a emis încheierea din 06 august 2003, prin care judecătorul delegat a admis cererea formulată de L.G. și a dispus înscrierea mențiunilor referitoare la majorarea capitalului social al SC G.I. SRL Constanța.
Începând cu luna iunie 2003, SC G.I. SRL Constanța a funcționat în fapt într-un imobil din Municipiul Constanța, închiriat în acest scop, imobil unde a fost amenajat un birou, cu toate dotările necesare (telefon, fax, computer, etc).
În cursul cercetărilor efectuate s-a stabilit că, pe parcursul desfășurării activității infracționale, inculpatul L.M. s-a prezentat cu numele fals de „D.M." și s-a recomandat directorul firmei, el fiind indicat, de cele mai multe ori în plângerile penale și declarațiile date de către reprezentanții părților vătămate, sub acest nume. În aceeași perioadă, inculpatul B.S. și-a atribuit numele fals de „D.S.", iar în discuțiile purtate cu reprezentanții părților vătămate s-a recomandat a fi directorul tehnic al societății.
Ca mod de operare, inculpații L.M. și B.S. au procedat similar în cazul fiecărei societăți comerciale înșelate cu care au intrat în contact.
În fapt, erau contactați de regulă telefonic de către reprezentanții unei firme, cu care se discuta despre intenția derulării unor afaceri. Ulterior, inculpații trimiteau prin fax acte ale SC G.I. SRL care o recomandau favorabil cât și o comandă, prin care își manifestau intenția concretă de achiziționare a anumitor mărfuri. Prima livrare de produse a societății furnizoare era achitată în termen de către inculpații L.M. și B.S. prin instrumente bancare, de regulă filă cec, reușindu-se astfel câștigarea încrederii ca partener serios de afaceri. Apoi, se mai efectuau plăți pentru o altă achiziție de mărfuri sau mai multe, după care se ridica marfă în cantități mari și se eliberau file cec fără însă cu acoperire în bancă.
În luna iunie 2003, SC G.I. SRL a avut un rulaj foarte mare prin bănci și din acest motiv i s-au eliberat cinci scrisori de bonitate financiară, cu destinația exactă, de a fi folosite în vederea încheierii unui contract cu un anumit partener.
Se reține că Banca B. a eliberat scrisorile de bonitate bancară nr. X din 01 august 2003 pentru a fi folosite la încheierea unui contract cu SC I.I. SRL și nr. Y din 01 august 2003 cu SC S. SA, iar Banca R. a emis scrisorile nr. V din 1 iulie 2003 cu SC G. SRL, nr. Z din 10 septembrie 2003 cu SC U. SA Târgoviște și nr. Q din 13 octombrie 2003 cu SC T. SA București.
În multe situații cei doi inculpați L.M. și B.S. au falsificat aceste scrisori de bonitate bancară prin scanarea lor, introducerea în computer și ștergerea mențiunii privind numele partenerului de afaceri indicat pe scrisoare, după care le-au înaintat prin fax părților vătămate, pentru a proba seriozitatea și puterea financiară a SC G.I. SRLConstanța.
Pentru a depozita mărfurile achiziționate de la părțile vătămate, au fost închiriate două depozite în localitatea O. de la SC O. SA, prin contractul de închiriere din 12 august 2003 și respectiv în Medgidia - localitatea R.O., de la persoana fizică Z.I.M., prin contractul de închiriere din 27 iunie 2003, autentificat la Biroul Notarial Public sub nr. XX.
Produsele primite erau depozitate temporar în locurile respective și apoi erau comercializate, de regulă la prețuri mai mici, către alte societăți comerciale din țară.
În multe situații, inculpații L.M. și B.S. au ținut legătura cu reprezentanții părților vătămate doar telefonic, iar pentru transportarea mărfurilor au închiriat autovehicule și au trimis file CEC prin intermediul conducătorilor auto sau prin „delegați". Din acest motiv, în multe situații reprezentanții părților vătămate nu au putut da prea multe relații despre fizionomia celor doi inculpați L.M. și B.S. și despre activitatea infracțională concretă, desfășurată de aceștia.
Inculpații L.M., și B.S. au anticipat momentul în care majoritatea filelor CEC, emise de ei cu titlu de plată, nu vor putea fi decontate din lipsă de disponibil în cont și în jurul datei de 21 octombrie 2003 au părăsit sediul firmei și au ridicat toată marfa din cele două depozite din localitatea O. și Medgidia, după care au dispărut.
Numitul L.G. a fost identificat și reținut la 22 decembrie 2003, dar în cursul urmăririi penale, la 26 iunie 2004, fapt atestat prin extrasul din registrul de deces nr. GG din 22 iulie 2004, emis de Primăria Municipiul Constanța a decedat.
Inculpatul L.M. a fost identificat la data de 25 noiembrie 2004 și a fost cercetat inițial, pentru mai multe luni, în stare de arest preventiv iar inculpatul B.S. a fost depistat în iunie 2006, fiind arestat preventiv în prezenta cauză o perioadă scurtă de timp.
În cauză instanța a respins cererea de introducere ca parte responsabilă civilmente a SC G.I. SRL Constanța, cerere formulată de SC T. SRL, întrucât nu a existat un raport juridic între inculpați și SC G.I. SRL, administrator fiind în acel moment numitul L.N., în prezent decedat.
Faptele inculpaților au fost dovedite cu declarațiile martorilor, cu filele CEC emise în alb.
În drept prima instanță a apreciat că faptele deduse judecății întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor deduse judecății cu excepția celei pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice.
Împotriva sentinței penale nr. 60 din 14 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 9947/118/2007 au declarat apel inculpații L.M. și B.S.
Inculpat L.M. a solicitat pentru infracțiunile prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 rap. la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din probele administrate nu rezultă că inculpatul l-a ajutat pe administratorul SC G.I. - G.L., să efectueze operațiuni financiare; pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen și art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât inculpatul nu a urmărit și nu a avut intenția de a prejudicia părțile vătămate în scopul obținerii unor foloase materiale injuste. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor aplicate prin reținerea de circumstanțe atenuante.
Inculpat B.S. a solicitat achitarea potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzute de art. 215 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât nu a avut intenția de a înșela partenerii comerciali. Pentru celelalte infracțiuni solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât inculpatul nu avea calitate de administrator în cadrul societății, nu ținea evidența contabilității, nu semna file CEC, acestea erau semnate de G.L., nu știa că scrisorile de bonitate erau falsificate. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor aplicate, în raport de participația sa la comiterea faptelor.
Prin decizia penală nr. 138/P din 23 noiembrie 2011 Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile formulate de apelanții - inculpați L.M. și B.S. împotriva sentinței penale nr. 60 din 14 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 9947/118/2007.
În baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. a fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:
I. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului L.M. în pedepsele componente de 11 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. [aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5), C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.], 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. [aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.], 1 an închisoare [aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.], 1 an închisoare [aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.].
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului L.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca efect al împlinirii termenului prescripției speciale a răspunderii penale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele de 11 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. [aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5), C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.], 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. [aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.], în final urmând ca inculpatul L.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
II. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului B.S. în pedepsele componente de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. [aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5), C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.], 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. [aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.], 1 an închisoare [aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.].
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului B.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca efect al împlinirii termenului prescripției speciale a răspunderii penale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. contopește pedepsele de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. [aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.], 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. [aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.], în final urmând ca inculpatul B.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Pentru a decide astfel Curtea a constatat că apelurile declarate de inculpați sunt fondate, exclusiv sub aspectul împlinirii termenului prescripției speciale a răspunderii penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Prima instanță, în urma administrării unui vast probatoriu, a reținut în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpaților L.M. și B.S. în săvârșirea faptelor deduse judecății, care în principal vizează inducerea în eroare a unui număr de 28 de societăți comerciale, de regulă prin emiterea unor cecuri fără acoperire bancară, dar și sprijinirea numitului L.G. în activitatea de evaziune fiscală, urmare a neînregistrării tuturor operațiunilor comerciale în contabilitatea SC G.I. SRL Constanța, operațiuni comerciale derulate în fapt de cei doi inculpați.
Activitatea infracțională a fost dovedită cu: declarațiile inculpaților, declarații de martori, declarațiile reprezentanților societăților comerciale prejudiciate și al angajaților SC G.I. SRL Constanța, prin toate acestea relevându-se conduita infracțională a celor doi inculpați.
O parte din aceste persoane au precizat că inculpații L.M. și B.S. s-au prezentat sub identitățile false de D.M. și D.S., în calitate de reprezentanți ai SC G.I. SRL Constanța, fiind recunoscuți ulterior, în cursul urmăririi penale, ceea ce a permis identificarea lor.
Probele administrate au relevat implicarea constantă a inculpaților L.M. și B.S. în activitatea de inducere în eroare a celor 28 de societăți comerciale, dar în special a inculpatului L.M., care în cele mai multe cazuri s-a prezentat în calitate de reprezentant al SC G.I. SRL Constanța, însă rezultă cu prisosință și implicarea inculpatului B.S. atât în stabilirea unor din relațiile contractuale și inducerea în eroare a reprezentanților societăților comerciale prejudiciate.
Inculpatul L.M. stabilea alături de inculpatul B.S. relațiile contractuale, semna contractele de furnizare a produselor, plătea avansurile pentru a câștiga încrederea partenerilor, emitea cecurile sau biletele la ordin pentru plata bunurilor, fără a aduce la cunoștința reprezentanților părților vătămate că nu există în cont disponibilul bănesc necesar onorării la plată a cecurilor. Toate aceste activității erau desfășurate prin crearea unei aparențe de seriozitate a cererilor și prezentarea unor proiecte care să justifice cererea mare de produse.
Potrivit art. 215 alin. (3) C. pen. înșelăciunea în convenții constă în inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.
Prin contactarea părților vătămate și convingerea acestor să livreze bunuri, prin remiterea unor instrumente de plată - cecuri, bilete la ordin, prin care să se creeze aparenței plății bunurilor cumpărate de SC G.I. SRL.
Constanța, prin prezentarea unor scrisori bancare de bonitate financiară ce erau falsificate, elemente esențiale a determina părțile vătămate să încheie contractele, prin asumarea unor identități false, sub care erau și semnate înscrisuri emanând de la SC G.I. SRL Constanța, inculpații au realizat acte materiale specifice acțiunii de inducere în eroare, așa încât corect s-a reținut săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.
Deși inculpații au invocat derularea unei activități comerciale licite, Curtea a constatat că inculpații au achiziționat produse de diverse feluri, în cantități foarte mari, într-o perioadă foarte scurtă, așa încât nu ar fi avut posibilitatea practică de a achita aceste produse. Valoarea produselor cumpărate de SC G.I. SRL Constanța în perioada iunie - octombrie 2003 poate fi apreciată ca enormă pentru o societate care nu avea o activitate comercială deosebită, în condițiile în care scrisorile de bonitate indicau o cifră de afaceri ale SC G.I. SRL Constanța în luna mai 2003 de aproximativ 1.500 RON, în timp ce produsele cumpărate în intervalul iunie - octombrie 2003 atingeau valori de zeci de miliarde lei vechi. Relevante în aprecierea intenției dolosive a inculpaților sunt și modalitatea intempestivă de părăsire a sediului societății, ascunderea mărfurilor, faptul că în unele situații bunurile achiziționate ajungea direct la alte societăți comerciale, din dorința de a se pierde urma acestora și a nu putea fi recuperate.
Faptul că inculpații nu aveau legal atribuții în emiterea cecurilor nu are relevanță în încadrarea faptei în autorat, întrucât emiterea cecurilor constituia o altă etapă în activitatea infracțională. Oricum inculpatul L.M., pe lângă cecurile semnate de L.G., se folosea și de cecuri semnate de acesta prin imitarea semnăturii numitului L.G., aspect ce rezultă din declarațiile unor martori menționați anterior, coroborate cu concluziile rapoartelor de constatare tehnico - științifică grafoscopică.
Toate acțiunile întreprinse de inculpații B.S. și L.M. s-au completat și întrepătruns pentru a se atinge rezultatul final - inducerea în eroare a părților vătămate, în scopul obținerii de foloase materiale.
De altfel, la sfârșitul lunii octombrie 2003, începând din aceeași zi, nici unul dintre inculpați nu a mai putut fi contactat de părțile vătămate, conduită care nu ar fi firească în ipoteza bunei-credințe invocată de aceștia. Dispariția inculpaților de la sediul societății și imposibilitatea contactării lor telefonice denotă o înțelegere între inculpați pentru a nu mai fi depistați de reprezentanții părților vătămate.
Prezentarea de către inculpați sub identități false se explică, în acest context, prin dorința sa de a nu-i fi cunoscută identitatea reală de către furnizorii care în final urmau să fie păgubiți prin neplata integrală a bunurilor achiziționate de SC G.I. SRL Constanța.
În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, în forma complicității, reținută în sarcina inculpaților, Curtea a avut în vedere că, în fapt, inculpații L.M. și B.S. erau persoanele care conduceau activitatea comercială a SC G.I. SRL Constanța, aveau cunoștință despre operațiunile comerciale care erau desfășurate de societate, țineau evidența stocurilor, astfel cum rezultă și din declarațiile martorilor H.A., Ș.N., Ș.R., angajați la SC G.I. SRL Constanța, dar se confirmă și prin faptul că erau persoanele care încheiau contractele comerciale cu alte societăți.
Administratorul SC G.I. SRL Constanța era L.G., care deținea și deținând 99,99% din părțile sociale ale societății, calitate în care avea obligația de a întocmi evidența contabilă a societății și a plăti obligațiile fiscale către stat. Cu toate acestea, rolul său în societate pare să fi fost unul decorativ, inculpații fiind cei care în realitate aveau controlul activităților societății, dar și, evidența operațiunilor contabile ce ar fi trebuit înregistrate în contabilitate, calitate în care ar fi trebuit să i le prezinte numitului L.G. Nimic din acțiunile inculpaților nu conduce la concluzia că ar fi predat sau ar fi intenționat să predea actele contabile către L.G., De altfel, L.G. a declarat că evidența contabilă se afla la inculpați, care conduceau activitatea societății și că nu a primit actele contabile care probabil au fost luate de aceștia când au părăsit sediul societății.
Ca urmare, activitatea de complicitate a inculpaților este realizată sub forma inacțiunii, prin faptul că nu au pus la dispoziția numitului L.G. actele contabile care să fie înregistrate în contabilitate, dat fiind că în lipsa acestora nu se puteau realiza înregistrările contabile, contribuție esențială pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reținute în sarcina inculpatului L.M., dar și a infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reținută în sarcina inculpatului B.S., s-a constatat împlinirea termenului prescripției speciale a răspunderii penale.
Ambele infracțiuni - art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen. - sunt pedepsite cu închisoarea până la 2 ani, caz în care termenul de prescripție a răspunderii penale, calculat potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. este de 5 ani, iar termenul prescripției speciale a răspunderii penale, calculat potrivit art. 124 C. pen., este 7 ani și 6 luni.
În condițiile în care activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților L.M. și B.S. vizează perioada iunie - octombrie 2003, luând ca reper chiar ultima zi a lunii octombrie, rezulta că pentru infracțiunile prevăzute de art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen. termenul prescripției speciale a răspunderii penale s-a împlinit la data de 30 martie 2011, la scurt timp după pronunțarea soluției de prima instanță.
În consecință, vor fi admise apelurile inculpaților exclusiv sub acest aspect, urmând a se pronunța o soluție de încetare a procesului penal pentru infracțiunile prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reținute în sarcina inculpatului L.M., dar și a infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reținută în sarcina inculpatului B.S.
Inculpații au mai criticat modalitatea de individualizare a executării pedepselor aplicate de prima instanță, însă Curtea constată că pedepsele stabilite inculpaților L.M. și B.S.
Curtea constată că individualizarea pedepselor aplicate inculpaților L.M. și B.S. corespunde criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., dându-se eficiență circumstanțelor reale de comitere a faptelor, care imprimă un grad deosebit de ridicat de pericol social al faptelor comise, dar și datelor personale și conduitei procesuale ale inculpaților.
Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui Cod, de limitele de pedeapsă fixate în Partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ atât circumstanțele reale de comitere a faptei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului.
Circumstanțele reale de comitere a faptelor, din perspectiva duratei activității infracționale, a numărului actelor materiale, a înscrisurilor falsificate, a prejudiciilor importante cauzate, a folosirii unor identități false, a numărului persoanelor implicate, caracterului premeditat al acțiunilor infracționale reflectă un grad sporit de pericol social sporit al infracțiunilor comise de cei doi inculpați, care trebuie să se reflecte în cuantumul pedepselor stabilite.
Pe de altă parte, inculpații, deși fără antecedente penale, au fost sau sunt cercetați și în prezent în numeroase cauze cu obiecte asemănătoare, ceea ce exprimă un mod de acțiune care se perpetuează în timp, caracterizând persoana inculpaților. Inculpatul L.M. s-a sustras urmăririi penale, fiind arestat preventiv și din acest considerent, a motivat folosirea unei identități nereale prin faptul că era urmărit în legătură cu alte cauze penale, ceea ce exprimă modalitatea în care acesta înțelege să reacționeze față de organele judiciare. Totodată, acesta nu s-a prezentat decât sporadic în fața primei instanțe, pentru ca în cele din urmă acesta să nu se mai prezinte, iar în faza apelului acesta nu a putut fi identificat la adresele cunoscute, deși avea cunoștință de procesul penal, a avut angajat apărător ales în fața primei instanțe, dar nu a încunoștințat instanța despre domiciliul său real. În ceea ce-l privește pe inculpatul B.S., se constată că s-a sustras urmăririi penale, iar actuala prezență în fața instanței este urmarea faptului că este arestat în altă cauză. Ambii inculpați au avut o conduita procesuală vădit nesinceră.
Curtea a mai observat că pentru infracțiunea cea mai gravă de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prima instanță a aplicat inculpatului L.M. o pedeapsă foarte apropiată de minimul special de 10 ani închisoare, iar pentru inculpatul B.S. pedeapsa este egală cu minimul special prevăzut de lege, diferențiere justificată prin rolul prioritar avut de L.M. în activitatea infracțională. Din nici o împrejurare, referitoare atât la circumstanțele reale de comitere a faptelor, care au produs prejudicii foarte mari, într-o manieră ce exprimă un pericol crescut, cât și al circumstanțelor persoanele ale inculpaților, implicați în cauze similare și cu o conduită procesuală incorectă, nu se identifică elemente care să justifice reducerea pedepselor, mai ales că în cazul inculpatului B.S. ar fi posibilă doar prin reținerea unor circumstanțe atenuante care în opinia instanței nu sunt incidente în cauză.
În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, pedepsele sunt apropiate de minimului special de 2 ani închisoare, iar în condițiile în care prejudiciul creat este important - 994.899,35 RON și persoana inculpaților nu oferă elemente pozitive de conduită pedepsele reflectă corespunzător gradul de pericol social la faptele comise și al persoanei inculpaților.
Astfel, nici criticile inculpaților privind greșita individualizare a pedepselor aplicate de prima instanță pentru infracțiunile de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată și complicitate la evaziune fiscală nu sunt întemeiate.
În referire la acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal, Curtea reține că aceasta este supusă condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale, cu unele particularități ce rezultă din caracterul accesoriu al acțiunii civile exercitate în cadrul procesului penal.
Pentru ca acțiunea civilă să fie exercitată în cadrul procesului trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: infracțiunea să producă un prejudiciu; între infracțiunea săvârșită și prejudiciu să existe o legătură de cauzalitate; prejudiciul să fie cert și să nu fi fost reparat; să existe o manifestare de voință în sensul constituirii de parte civilă în procesul penal. Condiția generală privitoare la existența vinovăției decurge din reținerea infracțiunii, care presupune în mod necesar intenția sau culpa inculpatului în săvârșirea faptei.
Prin faptele ilicite ale inculpaților L.M. și B.S., comise cu vinovăție, au fost cauzate, prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prejudicii celor 24 de societăți comerciale constituite părți civile (reprezentând contravaloarea bunurilor sau serviciilor prestate SC G.I. SRL Constanța, rămase nerecuperate), dar și Agenției Naționale de Administrare Fiscală București prin D.G.F.P. Constanța - reprezentând impozit pe profit și TVA datorat pentru operațiunile comerciale derulate de SC G.I. SRL Constanța, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală.
Constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, potrivit art. 998 și urm. C. civ., este întemeiată obligarea inculpaților la plata despăgubirilor civile în cuantumul și modalitatea stabilită de prima instanță.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații solicitând admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate și redozarea pedepselor ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.
Examinând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că sunt fondate pentru cele ce urmează:
Instanța reține că, prin declarațiile dată în fața instanței de recurs, în ședința de judecată din data de 3 aprilie 2012 inculpații L.M. și B.S. au solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și să se realizeze aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.
Având în vedere pozițiile procesuale ale inculpaților exprimate de o manieră neechivocă, se constată că potrivit dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., coroborate cu art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, cererile de aplicare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. formulate cu ocazia judecării recursurilor declarate de inculpați sunt admisibile.
Se reține sub acest aspect că potrivit art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. (introduse prin Legea nr. 202/2010) se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2010.
Se are în vedere, totodată, că prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a hotărât că dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul vechii legi și care continuă să fie judecată sub noua lege, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Așa fiind, se constată că în cauza dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile art. 3201 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, instanța de recurs urmând a lua act de pozițiile procesuale ale inculpaților exprimate în declarațiile date la termenul de judecată din 3 aprilie 2012 și a proceda potrivit dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Având în vedere probele administrate și starea de fapt reținută în rechizitoriu precum și criteriile reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. instanța apreciază că, față de natura și gravitatea faptelor comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acestora și a celor personale ale inculpaților, aplicarea unor pedepse reduse cu 1/3 ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. sunt apte să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpaților, la formarea unei atitudini pozitive a acestora față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale. Față de poziția procesuală a inculpaților se constată că nu mai pot fi primite critici relative la aprecierea probelor și reținerea stării de fapt.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 38515 pct. 12 lit. d) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpații L.M. și B.S. urmează a fi admise, casate decizia recurată și sentința pronunțată la prima instanță numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate acestora. Se va face aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. și se va reduce cuantumul sancțiunii aplicate pentru comiterea fiecărei infracțiuni în parte.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpații L.M. și B.S., împotriva deciziei penale 138 din 23 noiembrie 2012 a Curții de Apel Constanța și a sentinței penale nr. 60 din 14 februarie 2011 a Tribunalului Constanța.
Casează în parte decizia și sentința penală recurată și rejudecând:
l. Descontopește pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului L.M. în pedepsele componente de 11 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. [aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5), C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.], 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. [aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.].
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5), C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul L.M. la pedeapsa de 7 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.
Face aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
Face aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. contopește pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul L.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.
2. Descontopește pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului B.S. în pedepsele componente de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. [aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.], 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen. [aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.].
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă inculpatul B.S. la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.
Face aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
Face aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. contopește pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul B.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, iar onorariul apărătorilor din oficiu în sumă de câte 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 aprilie 2012.