La 8 ianuarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul R.T.A. împotriva deciziei penale nr.8 din 17 ianuarie 2002 a Curții de Apel Cluj.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din data de 8 ianuarie 2003, iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 16 ianuarie 2003.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.449 din 18 octombrie 2001 a Tribunalului Cluj, inculpatul R.T.A a fost condamnat la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1,3,4 și 5 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.71 și 64 Cod penal.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 5 septembrie 2000 până la 25 septembrie 2000.
În temeiul art.14 și 346 Cod procedură penală și art.998 Cod civil, inculpatul a fost obligat în solidar cu F.I. (și el inculpat condamnat în aceeași cauză penală) la plata despăgubirilor civile în sumă de 2.127.263.583 lei către partea civilă S.C. „D.T.” SRL Cluj Napoca.
S-a dispus ridicarea sechestrului asigurator aplicat în cauză și predarea bunurilor indisponibilizate la S.C. CBA „T.C.” SRL București, B.A. și SC „M” Constanța către partea civilă.
În temeiul art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la 6.500.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
Inculpații R.T.A. și F.I. s-au cunoscut în luna iunie 2000 când au și hotărât să deruleze împreună afaceri comerciale cu faianță și gresie.
În acest scop, inculpații s-au folosit de actele societății comerciale „G” SRL Constanța, ale cărei părți sociale fuseseră cumpărate în luna mai 2000 de F.I., dar care nu făcuse și mențiunile necesare în Registrul Comerțului – unde asociat unic figura încă fostul proprietar M.G..
La data de 17 iulie 2000, între SC „D.T.” SRL Cluj-Napoca și SC „G” SRL Constanța s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare de gresie și faianță în valoare de 2.127.263.583 lei pentru care, în aceeași zi s-a emis fila cec nr.P01300580634 semnată de F.I..
Cele 15 transporturi de marfă efectuate au fost dirijate spre diferite destinații, în timp ce inculpatul R.T.A. dădea sigurări furnizorului că va primi contravaloarea bunurilor. Acest lucru nu s-a întâmplat însă, deși marfa a fost vândută cu plata pe loc, și în unele cazuri fără documente.
Partea vătămată a depus fila cec la bancă în vederea încasării sumei ce i se datora, împrejurare în care i s-a comunicat lipsa totală a disponibilului în contul SC „G” SRL Constanța.
Inculpatul R.T.A. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea și declarația părții civile, contractul de vânzare-cumpărare nr.5 din 17 iulie 2000, fila cec, facturi fiscale, documente bancare, raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor, procese-verbale de confruntare, declarațiile inculpaților.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr.8 din 17 ianuarie 2002 a respins ca nefondat apelul inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul R.T.A. care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și restituirea cauzei la procuror sau instanței de fond în vederea completării probelor administrate.
Temeiul juridic al recursului declarat îl constituie dispozițiile art.3859 pct.12 și 171 Cod procedură penală.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Instanța de judecată a pronunțat o soluție legală și temeinică, cu respectarea prevederilor legale, dispunând condamnarea inculpatului R.T.A. pe baza unui material probator complet, analizat și interpretat logic și judicios.
Probele pertinente și concludente administrate în cauză demonstrează fără putință de tăgadă organizarea și implicarea inculpatului R.T.A. într-o acțiune de escrocare a părții vătămate SC „D.T.” SRL Cluj Napoca.
Inculpatul s-a prezentat drept un partener om de afaceri cu putere financiară, folosind însă documente comerciale și bancare fără acoperire, urmărind inducerea în eroare a părții vătămate în scopul obținerii unor foloase materiale substanțiale.
Modul în care a fost concepută și desfășurată acțiunea, dispersarea mărfii pe trasee și pentru parteneri oculți, demonstrează existența scopului ilicit al afacerii încă de la începutul demarării ei, precum și periculozitatea socială a inculpatului R.T.A. ca fiind unul din inițiatorii ei.
Încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat corespunde activității desfășurate de acesta și se bazează pe probe indubitabile reținute atât de organele de urmărire penală cât și de instanța de judecată.
Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispozițiile art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.T.A. împotriva deciziei penale nr.8 din 17 ianuarie 2002 a Curții de Apel Cluj.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2003.