Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor și actelor de la dosar, constată următoarele:
Prin ordonanța din 4 martie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a respins cererea inculpatului L.M, de liberare pe cauțiune.
Împotriva acestei ordonanțe, a formulat plângere, în conformitate cu prevederile art. 1609 alin. (2) C. proc. pen., arătând că a fost cooperant în faza de urmărire penală, a avut o conduită generală corespunzătoare, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Prin încheierea din 25 martie 2003, Curtea de Apel București, secția I a penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de inculpatul L.M. împotriva ordonanței procurorului de respingere a cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
Instanța a constatat că inculpatul este cercetat sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen. și art. 26 C. pen., raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G nr. 105/2001 și art. 71 alin. (1) din O.U.G nr. 105/2001, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt s-a reținut că în perioada mai – decembrie 2002, împreună cu inculpatul B.I., au ajutat la trecerea frontierei de stat a României, prin folosirea unor înscrisuri falsificate, a 16 persoane.
Instanța, deși a considerat că formal sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea textului menționat, liberarea provizorie pe cauțiune nu se impune, având în vedere, în esență, conduita procesuală a inculpatului și riscul influențării anchetei, dacă acesta s-ar afla în stare de libertate.
Nemulțumit de această încheiere, inculpatul a atacat-o, în termen legal, cu recurs pe care l-a înaintat Curții Supreme de Justiție, secția penală.
El a reiterat motivele din plângere, invocând atitudinea sinceră în timpul anchetei, conduita sa generală corespunzătoare, afecțiunea gravă a copilului său minor și a soției sale, în condițiile în care este singurul întreținător al familiei sale.
Recursul declarat este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Inculpatul nu a manifestat sinceritate deplină în faza de urmărire penală, dar celelalte motive sunt reale.
În raport însă de gravitatea faptei, care denotă un pericol social accentuat, de complexitatea și anvergura cercetărilor care se efectuează, de natura unor fapte de frecvență cu implicații transfrontaliere, care determină consecințe grave inclusiv pentru imaginea țării ca și de riscul influențării unor martori, lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.M., împotriva încheierii din 25 martie 2003, pronunțată în dosarul nr. 714/2003 al Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 650.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2003.