S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul V.A. împotriva deciziei
penale nr.286 din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel Bacău.
S-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat B.N., apărător desemnat din oficiu.
A lipsit intimata parte civilă V.G.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate,
schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.183 din Codul
penal, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, întrucât inculpatul a
săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat, iar pedeapsa a fost just
individualizată.
Inculpatul declară că este de acord cu susținerile apărătorului său.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.186 din 16 mai 2002,Tribunalul Bacău, pentru comiterea
infracțiunii de omor calificat, în baza art.174-175 lit.c cu aplicarea art.37
lit.b, art.74 alin.ultim și art.76 alin.penultim Cod penal, a condamnat pe
inculpatul V.A., la 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor
civile prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal, cu aplicarea și a dispozițiilor
art.71 și 64 Cod penal.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și a fost dedusă detenția de la 24
octombrie 2002.
S-a luat act că partea vătămată V.G. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în baza probelor
administrate că inculpatul V.A. locuind împreună cu soția sa în casa
părintească din satul Osebiți comuna Luizi Călugăra, iar într-o anexă a
gospodăriei locuia și tatăl său în vârstă de 68 de ani, văduv.
V.M. era pensionar, iar fiul fiul său obinșnuia să împrumute bani de la tată
pentru diferite trebuințe.
Așa s-a întâmplat și la jumătatea lunii octombrie 2001, când datorită faptului
că V.M. a refuzat să-i dea fiului banii solicitați, acesta l-a lovit,
deși cunoștea că tatăl său este bolnav, după care, în cele din urmă, Varga
Mihai i-a dat fiului său suma solicitată.
Vizitat de fiica sa L., V.M., i s-a plâns că a fost lovit de inculpat, acuzând
dureri mari.
La data de 21 octombrie 2001, martorul B.A. l-a găsit pe V.M.căzut cu
fața în jos, pe pardoseală, între pat și sobă, într-o poziție nefirească.
Bănuind că V.M este mort, l-a anunțat pe fiul său V.G. care locuia în același
sat. V.G. știind că relațiile tatălui său cu V.A., sunt tensionate, bazate pe
violență, a anunțat organele de poliție, intuind că moartea tatălui nu a fost
naturală.
Cu ocazia cercetărilor, inculpatul a recunoscut că, în după-amiaza zilei de 16
octombrie 2001, venind de la câmp, și-a găsit tatăl beat, ocazie cu care l-a
îmbrâncit, după care l-a lovit cu pumnii, de mai multe ori, în regiunea
toracică și cu piciorul în spate.
Din raportul de constatare medico-legal a rezultat că moartea victimei a fost
violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii prin tulburări de dinamică
respiratorie, în urma unui volet, mobil sterno-costal care s-a produs prin
comprimarea toracică. Aceste leziuni au survenit pe un fond de veche suferință
pleuro pleurală.
Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin decizia nr.286 din 12 septembrie
2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat deinculpat.
Împotriva ultimei hotărâri, inculpatul a declarat recur,s solicitând casarea
acesteia și, după rejudecare, în principal, schimbarea încadrării juridice,
dată faptei pentru care a fost condamnat, din infracțiunea de omor calificat în
infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, întrucât nu a intenționat să-și
ucidă tatăl.
În subsidiar, a cerut reducerea pedepsei pe care o consideră ca fiind prea severă.
Recursul declarat nu este fondat.
Cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice dată faptei, în infracțiunea
de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 Cod penal nu poate fi
primită, nefiind bazată pe probele dosarului.
Ceea ce deosebește infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte de infracțiunea
de omor este împrejurarea că, deși la ambele infracțiuni lovirile sunt comise
cu intenție, în cazul celei dintâi moartea victimei s-a produs din culpă
–făptuitorul neprevăzând acest rezultat, deși trebuia și putea să-l prevadă-,
pe când în cazul celei de-a doua, inculpatul a prevăzut rezultatul și fie că
l-a urmărit, fie –deși nu l-a urmărit sau dorit- l-a acceptat în mod conștient.
În speță, fapta inculpatului, care și-a lovit cu intensitate tatăl, în vârstă,
cu pumnii, de mai multe ori, în regiunea toracică iar apoi cu piciorul în
spate, trântindu-l pe un pat, deși știa că este suferind, relevă intenția de a
ucide, deoarece el și-a reprezentat posibilitatea morții victimei, rezultat pe
care chiar dacă nu l-a urmărit sau dorit, l-a acceptat, reprezintă infracțiunea
de omor și nu cea de loviri cauzatoare de moarte, cum în mod corect au reținut
instanțele.
Cererea inculpatului privind reducerea pedepsei aplicate, este, de asemenea,
neîntemeiată, în raport atât de persoana acestuia, recidivist, cunoscut ca un om
violent, consumator de băuturi alcoolice, cât și de pericolul social al faptei
comise.
Astfel fiind, Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură
penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea
acestuia la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E
C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.A. împotriva deciziei
penale nr.286 din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 24
octombrie 2001 la 16 ianuarie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.00 lei cheltuieli judiciare, din
care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se
va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 16 ianuarie 2003.