Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 165 din 4 iunie 2002, Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpatul S.I. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.
S-a aplicat și pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 16 ianuarie 2002, la zi.
Pe latură civilă, instanța a obligat pe inculpat la 5.000.000 lei despăgubiri către părțile civile D.E., G.E. și F.M., la 3.174.071 lei către Spitalul Clinic nr. 1 Craiova și 175.812 lei către Spitalul Tg. Jiu, cu dobânzile legale.
În conformitate cu prevederile art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
În ziua de 1 ianuarie 2002, în jurul orelor 18,00, între inculpat și victima P.I. a avut loc o discuție contradictorie determinată de faptul că cel din urmă dorea să plece la domiciliul său, din com. Logrești.
Întrucât victima a devenit violentă, inculpatul a fugit în curte și s-a înarmat cu o bâtă, deplasându-se spre poarta de accesare care era închisă.
Fiind urmărit de victimă și de fiul acestuia, cu intenția evidentă de a fi agresat inculpatul, de teamă, a lovit puternic victima în cap, doborând-o la pământ, după care i-a mai aplicat alte lovituri și, în final, a plecat acasă.
Victima și-a revenit și, împreună cu fiul său, s-a deplasat spre satul Rădinești, unde au înnoptat la cumnata sa, G.A.
Pe fondul tulburărilor provocate de loviturile primite și de consumul excesiv de alcool, victima, fără știrea celorlalte persoane, a părăsit locuința rudei sale, fiind găsită în ziua următoare, căzută în zăpadă în apropierea Căminului Cultural, și transportată din nou la domiciliul familiei G., unde a rămas în stare de inconștiență până la 4 octombrie 2002.
Constatând că starea victimei se agravează, familia a dus-o, inițial, la Spitalul Tg. Jiu, de unde a fost transportată la Spitalul Craiova și retrimisă la Spitalul Tg. Jiu, unde la 14 ianuarie 2002, a decedat.
Din biletul de ieșire eliberat de Spitalul nr. 1 Craiova, a rezultat că victima prezenta „etilism cronic, traumatism cranio cerebral cu pierderea cunoștinței și degerături”.
Din raportul de constatare medio-legală întocmit de S.M.L. Gorj, a rezultat că victima prezenta numeroase semne de violență la nivelul capului, al brațelor și antebrațelor, iar moartea a fost violentă și s-a datorat hematomului subacut de emisfer stâng, produs în urma traumatismului cranio-cerebral concluzionându-se că între decesul victimei și agresiunea inculpatului exista o legătură de cauzalitate directă.
Așa încât, instanța a apreciat că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor comis în stare de provocare, condamnându-l pe inculpat în baza probelor administrate astfel raportul de constatare medico-legală, procesul verbal de reconstituire, răspunsurile inculpatului la interogatoriu și declarațiile martorilor P.Șt., P.I., P.E., G.E., A.G.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat apel inculpatul, cerând să se constate că prima instanță nu a evaluat corect toate criteriile de individualizare și a aplicat o pedeapsă mult prea aspră.
Prin decizia penală nr. 571 din 12 decembrie 2002, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.
Împotriva deciziei, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul S.I., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepsei.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare și faptei comise de către acesta.
Cât privește motivul de recurs care vizează cuantumul ridicat al pedepsei aplicate, se apreciază că nu poate fi primit întrucât, în cauză, la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzut de art. 72 C. pen., pericolul social ridicat al faptei, cât și împrejurările comiterii, faptul că atenuanta provocării a fost evaluată în contextul celorlalte criterii de individualizare și în concurs cu agravanta stării de recidivă, aplicându-se în mod judicios dispozițiile art. 80 C. pen.
Față de aceste considerente, se constată că pedeapsa aplicată, atât prin cuantum, cât și ca modalitate de executare, corespunde scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., așa încât, urmează să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, conform dispozitivului.
Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 571 din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 16 ianuarie 2002, până la 17 aprilie 2003.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 aprilie 2003.