S-a luat în examinare recursul declarat de petiționarul D.P.T. împotriva sentinței penale nr.5 din 15 iulie 2003 a Curții de Apel Bacău.

            Au lipsit: recurentul petiționar D.P.T. și intimații A.G., S.A. și V.C.

            Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

            Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.

 

C U R T E A

 

            Asupra recursului de față;

            În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

            Prin cererea înregistrată sub nr.2632 din 24 iunie 2003 la Curtea de Apel Bacău, petiționarul D.T.P.,  s-a adresat cu plângere împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale pronunțată în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu nr.5/2003, privind pe judecătorii A.G., S.A. și V.C.

            În motivarea plângerii petiționarul a contestat soluțiile pronunțate de parchet, constând în exonerarea de răspundere a numiților judecători care prin soluțiile pronunțate  în dosarul nr.6972/2002 i-au adus grave prejudicii intereselor sale.

            Curtea de Apel Bacău, prin sentința penală nr.5 din 15 iulie 2003 a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul D.T.P.

            În motivarea acestei hotărâri instanța de apel a reținut că:

            Petiționarul a fost parte în dosarul nr.6972/2002, soluționat de Judecătoria Bacău, care a avut drept obiect un partaj succesoral.

            În urma probelor administrate, Judecătoria Bacău a admis în parte și în principiu acțiunea și cererea reconvențională care a avut ca obiect partajarea bunurilor rămase de pe urma defunctului Afrentoaie Ioan, dispunând totodată efectuarea unei expertize tehnice pentru evaluarea bunurilor și propuneri de lotizare.

            Fiind nemulțumit de modul în care a fost soluționată cauza de către judecătorie, petiționarul D.P.T. și alți moștenitori au declarat apel, susținând că în masa succesorală nu au fost cuprinși și un număr de 80 stupi cu albine.

            La data de 4 decembrie 2002, completul de judecată, format din judecătorii A.G., S.A. și V.C. ca urmare a lipsei părților la termenul de judecată, a făcut aplicarea dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă, în sensul că a dispus suspendarea judecății, fără însă a observa că una din părți a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

            Adresându-se Parchetului în legătură cu acest incident petiționarul a solicitat să se constate că cei trei judecători se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

            Verificând susținerile petiționarului, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin rezoluția din 10 martie 2003 a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva celor trei judecători, cu motivarea că aceștia au respectat legea, iar părțile inclusiv petiționarul pot solicita repunerea cauzei pe rol, conform art.245 Cod procedură civilă.

            Față de această situație a concluzionat instanța de apel, corect apreciată de organul de urmărire penală, plângerea formulată de petiționarul D.P.T., este neîntemeiată deoarece în mod corect s-a reținut că în cauză nu există nici o dovadă certă că magistrații se fac vinovați de săvârșirea unei fapte cu caracter penal, greșeala produsă fiind inerentă unei activități de judecată, care poate fi reparată prin repunerea cauzei pe rol de către orice parte interesată, fără ca prin aceasta să i se producă un prejudiciu major.

            Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul D.P.T., pe care a criticat-o cu privire la greșita respingere a plângerii sale susținând în continuare că cei trei magistrați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, solicitând trimiterea lor în judecată.

            Recursul este nefondat.

            Este fără îndoială că în cadrul activității de judecată cei trei magistrați, prin neobservarea faptului că una din părți, a solicitat judecarea apelului în lipsă, a făcut aplicarea dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă și anume a dispus suspendarea judecării cauzei.

            Această eroare în care s-au aflat judecătorii, nu a avut la bază intenția acestora de a prejudicia sau favoriza pe nici una din părți și așa cum a arătat și prima instanță poate fi remediată prin repunerea cauzei pe rol de oricare din părțile interesate.

            În consecință, în cauză nedovedindu-se în nici un fel reaua credință a celor trei magistrați, în mod corect, organul de urmărire penală a dispus neînceperea urmăririi penale, iar instanța de judecată respingerea plângerii îndreptată împotriva ordonanței prin care s-a dispus această măsură.

            Pentru motivele arătate urmează a se constata că recursul declarat de petentul D.P.T. este nefondat și a fi respins ca atare, cu obligația sa la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluționarea prezentei căi de atac.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

            Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.P.T. împotriva sentinței penale nr.5 din 15 iulie 2003 a Curții de Apel Bacău.

            Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

            Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 6 ianuarie 2004.