Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.35 din 3 februarie 2003, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe inculpata P.V. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 pct. (2) lit. c) și pct. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 74 și 76 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen.
A fost menținută starea de arest a inculpatei, deducându-se din pedeapsa aplicată acesteia, durata arestării preventive de la 31 octombrie 2002 la zi.
S-a luat act că partea vătămată Biolan Ion nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligată inculpata să plătească statului suma de 1.700.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei onorariul apărătorului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 25 octombrie 2002, inculpata P.V., trecând prin dreptul locuinței părții vătămate B.I. și văzând că pe drumul de acces alăturat locuinței acestuia, se aflau niște curci, a prins o curcă cu penaj de culoare albă, pe care a ascuns-o sub haină, moment în care a observat-o pe partea vătămată.
Ca urmare a faptului că partea vătămată se ținea după inculpată, solicitându-i să-i restituie curca, inculpata, pentru a păstra bunul sustras, i-a aplicat părții vătămate o lovitură în cap, cu o piatră, urmare a acestei lovituri, partea vătămată și-a pierdut cunoștința și a căzut la pământ, moment în care și-a fracturat brațul stâng.
Leziunile ce i-au fost cauzate necesitând pentru vindecare un număr de 40 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr.710/C/II/20.10.2002 emis de S.M.L. Giurgiu.
În timp ce partea vătămată se afla căzută la pământ, inculpata a aruncat curca și împreună cu fiul său, a fugit de la fața locului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și inculpata P.V.
La termenul de judecată din 28 august 2003 inculpata P.V. și-a retras apelul.
În motivarea apelului, procurorul a solicitat majorarea pedepsei aplicată inculpatei, arătând că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante, având în vedere gravitatea faptelor comise și antecedentele inculpatei.
Prin decizia penală nr.487/A din 28 august 2003 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu.
A fost desființată în parte sentința apelată și rejudecând în fond, s-a dispus majorarea pedepsei aplicate inculpatei P.V. de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost dedusă prevenția de la data de 31 octombrie 2002 la zi și a fost prelungită măsura arestării preventive, pe timp de 30 zile, de la 28 august 2003 la data de 26 septembrie 2003 inclusiv.
S-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpata P.V. împotriva aceleiași sentinței penale.
A fost obligată inculpata la 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea apelului, instanța de control judiciar a reținut că, față de gradul ridicat de pericol social al faptei comise se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatei, prin menținerea aplicării circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 și 76 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând decizia atacată, sub aspectul menținerii aplicării circumstanțelor atenuante, prevăzute de art.74 și 76 C. pen. s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de prima instanță și instanța de apel, înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen. și majorarea pedepsei stabilite inculpatei.
Recursul declarat nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatei, iar instanța de apel a aplicat o pedeapsă just proporționalizată, ținând seama de criteriile generale de individualizare a acesteia.
Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, conform art. 52 C. pen., pedeapsa nu este numai o măsură de constrângere, ci și un mijloc de reeducare a condamnatului.
Raportând cauzei aceste texte de lege, se reține, că la individualizarea pedepsei aplicate inculpatei, instanța de apel a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, de împrejurarea că bunul sustras a fost restituit părții vătămate dar și de datele ce caracterizează persoana inculpatei.
Astfel, din declarația martorului C.N. rezultă că inculpata a avut o conduită bună înainte de comiterea faptei, fiind cunoscută ca „o femeie muncitoare” a recunoscut și regretat fapta comisă și este singurul întreținător al fiului său minor.
Așa fiind, se constată că în mod justificat prima instanță a reținut în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante, conform art. 74 și 76 C. pen. care au fost menținute și de instanța de apel, astfel că nu există motive pentru înlăturarea lor.
De altfel, pedeapsa de 3 ani închisoare, stabilită de instanța de apel, se încadrează în limitele prevăzute de textul de lege incriminator, sub aspectul cuantumului său fiind suficientă pentru a asigura reeducarea inculpatei în vederea reintegrării ei în comunitate și prevenția generală prevăzută de art.52 C. pen.
Cum din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. (1) lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, ca nefondat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 31 octombrie 2002 la 14 ianuarie 2004.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.487/A din 28 august 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpata P.V.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 31 octombrie 2002 la 14 ianuarie 2004.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 14 ianuarie 2004.