Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1074 din 8 noiembrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul C.M. la 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. b) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 C. pen. a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 486 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 791 din 7 mai 1997 a Judecătoriei Buftea, rămasă definitivă prin neapelare, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin sentință, dispunându-se ca în final inculpatul să execute 9 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 16 mai 2002 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a fost confiscat de la inculpat cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunii, iar în baza art. 118 lit. d) din același cod a fost confiscată de la inculpat suma de 72.000 lei.
S-a luat act că partea vătămată M.G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. și art. 188 din Legea nr. 3/1978, s-a dispus obligarea inculpatului la 1.444.077 lei despăgubiri civile cu dobânda aferentă practicată de B.N.R. de la data rămânerii definitive a sentinței până la achitarea integrală a debitului către Spitalul Clinic de Urgență „Sf. P.”
Tribunalul a reținut că, în dimineața zilei de 16 mai 2002, în jurul orelor 5,40, în timp ce se deplasa, inculpatul a acostat-o pe partea vătămată M.G. și, după ce a agresat-o cu un cuțit, a deposedat-o de o poșetă în care se aflau bunuri personale și suma de 550.000 lei. Fapta a fost recunoscută de inculpat.
Vinovăția inculpatului a fost stabilită prin coroborarea declarațiilor inculpatului cu declarațiile părții vătămate, raportul de expertiză medico-legală, procesul verbal de recunoaștere și procesul verbal de cercetare la fața locului
Prin decizia penală nr. 853 din 20 decembrie 2002, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței menționate.
În considerentele deciziei, curtea a reținut că pedeapsa a fost corect individualizată de prima instanță, avându-se în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs.
Recurentul a solicitat reducerea pedepsei, considerând că este excesivă.
Examinând motivul de recurs invocat, curtea constată netemeinicia acestuia pentru următoarele motive:
Pedeapsa prevăzută de art. 211 alin. (3) lit. b), astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 169/2002 (M. Of., nr. 261/18.05.2002), este închisoarea de la 7 la 20 de ani.
Curtea apreciază că pedeapsa de 9 ani închisoare stabilită pentru recurentul inculpat a fost corect individualizată de instanțe în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C pen.
Astfel instanțele au ținut seama atât de pericolul social al faptei de tâlhărie (săvârșită într-un loc public, de o persoană având asupra sa un cuțit), cât și de pericolul pe care-l prezintă inculpatul, infractor recidivist.
În consecință, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 16 mai 2002 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.300.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 853 din 20 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 16 mai 2002 la 18 aprilie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2003.