Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 773 din 20 august 2002, a luat act de retragerea cererii formulată de condamnatul M.C., privind întreruperea executării pedepsei de 18 ani închisoare, aplicată prin sentința nr. 60 din 13 aprilie 1995 a Tribunalului București, secția I penală, pentru infracțiunea de omor calificat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul, arătând că a renunțat la cererea sa întrucât nu avea posibilități materiale spre a plăti onorariul de expertiză și că ulterior, Ministerul Justiției a avansat costul expertizei din fondul său, fiind inclus pe lista de expertize comunicate locului de deținere.
Expertiza medico-legală efectuată în cauză, a conchis că petiționarul suferă de: ateroscleroză obliterantă membre pelvine stadiul II, hipertensiune arterială esențială, bloc de ram drept minor, bronhopneumopatie obstructivă cronică, dismorfie rinoseptală posttraumatică, surditate neurosenzorială ușoară-bilaterală, post trauma sonoră, pentru care asistența medicală poate fi asigurată în cadrul rețelei sanitare a Direcției Generale a Penitenciarelor.
Față de concluziile expertizei, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile, prevăzute de art. 453 lit. a) C. proc. pen.
În consecință, Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 866 din 23 decembrie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs condamnatul, susținând că față de bolile de care suferă, este cazul să fie dispusă întreruperea executării pedepsei.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă în cazul în care se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Cum, bolile de care suferă condamnatul nu beneficiază de un tratament specific, nefiind contraindicat regimul de detenție, așa cum se arată în expertiza medico-legală, în mod corect s-a apreciat de instanța de apel că, în speță, nu sunt întrunite condițiile dispozițiilor legale menționate pentru a justifica întreruperea executării pedepsei.
În consecință, recursul condamnatului este nefondat și urmează a fi respins conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
D e c i d e
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.C. împotriva deciziei nr. 866 din 23 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă pe recurent să plătească statului 850.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2003.