Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.205 din 24 martie 2003 a Tribunalului Dolj, inculpatul B.C. a fost condamnat la 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor înscrise în art 64 lit. a) și b) C. pen. pentru tentativă la infracțiunea de viol prevăzută de art. 20 raportat la art.197 alin. (3) C. pen.
Totodată tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 21 iulie 2002 la zi și l-a obligat la 50.000.000 lei daune morale câtre partea civilă Tănase Cornelia Mariana, la 200.000 lei contravaloarea raportului de expertiză medico-legală către I.M.L. Craiova și la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut în fapt că în noaptea de 19/20 iulie 2002 a acostat pe minora T.C.M. în vârstă de 12 ani, ce se întorcea de la discoteca din localitate Scăești, pe care a condus-o prin constrângere în incinta târgului comunal și pe o masă a încercat să întrețină raport sexual, după ce a dezbrăcat-o. Țipetele părții vătămate au fost auzite de martorul M.P. care a intervenit și l-a lovit cu un băț peste picioare în timp ce era deasupra părții vătămate și l-a determinat astfel să întrerupă activitatea infracțională și să fugă.
Prin decizia penală nr.461 din 20 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpat, s-a desființat parțial sentința penală în sensul că prin aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. s-a redus pedeapsa la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor menționate și s-a înlăturat obligarea inculpatului la plata sumei de 200.000 lei, contravaloarea onorariului de expertiză medico-legală (care fusese achitat anterior).
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. (14) C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
La aplicarea pedepsei instanța de apel a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. în care sens a ținut seama de gradul sporit de pericol social al faptei penale comise cât și a persoanei inculpatului (tânăr, la prima abatere, a avut o conduită sinceră, a fost de acord cu pretențiile civile) astfel că pedeapsa stabilită sub limita minimă ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante, este necesară pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni.
În consecință urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat și a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr.461 din 20 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 21 iulie 2002 la 14 ianuarie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2004.