Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 956 din 10 octombrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 99 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.G.F., la 2 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 22 martie 2002, la zi.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă G.P. și a obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente la 4.800.000 lei daune materiale.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente la 1.700.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În fapt, s-a reținut că în ziua de 10 decembrie 2001 inculpatul P.G.F. se afla împreună cu numiții J.I.A., T.C., precum și cu numiții A. și V., în cartierul Giulești, la capătul tramvaiului 44. În timp ce inculpatul T.C. s-a oprit la un moment dat, pentru a discuta cu fratele său I., ceilalți s-au deplasat către capătul tramvaiului. La inițiativa inculpatului P.G.F., numiții J.I.A., A. și V. s-au înțeles cu acesta să deposedeze de bunuri pe partea vătămată G.P., pe care l-a observat dormind într-unul din tramvaiele care staționau în zonă.
Cei patru au urmărit-o pe partea vătămată, care a coborât între timp din tramvai până în barul din zonă, în care acesta a intrat. În baza înțelegerii prealabile, numitul A. a intrat în bar după partea vătămată, căreia i-a adresat injurii pentru a-l provoca să iasă afară.
Ieșind din bar, partea vătămată s-a îndreptat către numitul J.I.A., care l-a lovit cu piciorul în spate.
Alergând, autorii au atras-o pe partea vătămată într-o zonă mai puțin aglomerată, unde aceasta a fost lovită de inculpat, precum și de numiții J.I.A. și A. Ulterior, după ce partea vătămată era căzută, inculpatul a sustras din buzunarul acesteia suma ce o avea asupra sa.
Ulterior cei cinci autori s-au întâlnit în curtea unei școli din zonă, loc în care inculpatul P.G.F. a scos din buzunar suma de 1.450.000 lei, pe care a sustras-o de la partea vătămată și pe care au împărțit-o.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul P.G.F.
În motivarea apelului parchetului s-a susținut în primul rând că instanța de fond judecând cauza în ședință publică a încălcat dispozițiile art. 485 C. proc. pen., însă cu ocazia dezbaterilor asupra apelurilor, reprezentantul parchetului a declarat, că nu mai susține acest motiv de apel.
S-a mai criticat sentința atât de către parchet cât și de către inculpat sub aspectul individualizării pedepsei, considerată de parchet prea blândă, iar de inculpat prea severă, invocându-se aceleași criterii de individualizare a pedepsei care nu au fost avute în vedere de către instanța de fond.
Curtea de Apel București a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, a casat în parte sentința apelată și rejudecând în fond, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani și 6 luni închisoare, la 3 ani și 6 luni închisoare apreciindu-se că pedeapsa, astfel cum a fost individualizată de instanța de fond, nu răspunde tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., îndeosebi circumstanțelor reale, care reflectă un grad ridicat de pericol social.
S-a mai argumentat că inculpatul minor, fără antecedente penale, provenind dintr-o familie numeroasă, abandonând cursurile școlii, a avut o atitudine necorespunzătoare ulterior comiterii faptei.
Față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului instanța de apel a decis, că în cauză se impune un tratament sancționator mai sever astfel că a dispus în acest sens.
Decizia pronunțată a fost atacată cu recurs de inculpat, care a criticat-o sub aspectul individualizării pedepsei, pe care o consideră prea severă și a cărei reducere a solicitat-o.
Critica nu este întemeiată.
Pedeapsa de 3 ani și 6 luni, aplicată de instanța de apel a fost corect individualizată, cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de legiuitor în art. 72 C. pen., fiind în măsură să satisfacă scopul preventiv și sancționator prevăzut de art. 52 C. pen., așa încât o redozare a pedepsei nu se impune.
Împrejurările în care s-a consumat fapta, modalitatea de săvârșire, înțelegerea prealabilă dintre inculpat și făptuitori asupra modului în care să acționeze și violența cu care a fost lovită victima, denotă un pericol social ridicat care justifică pedeapsa aplicată de instanța de control judiciar.
Ca urmare, față de aceste considerente recursul declarat de inculpat, apare ca nefondat și va fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive, la zi.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G.F., împotriva deciziei nr. 25/ A din 22 ianuarie 2003, a Curții de Apel București, secția II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 22 martie 2002, la 8 mai 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2003.