Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 741 din 22 august 2002, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 25 din 24 ianuarie 2001 a Tribunalului Prahova, formulată de condamnatul C.C.
A obligat pe condamnat la 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 150.000 lei onorariu avocat din oficiu.
A reținut Tribunalul că față de concluziile expertizei medico-legale, se impune respingerea cererii.
Împotriva acestei sentințe condamnatul a formulat apel, solicitând desființarea acesteia și, pe fond, admiterea cererii, fiind îndeplinite prevederile art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat reținând că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică și se bazează pe concluziile unei probe științifice în conformitate cu care maladia de care suferă condamnatul nu-l pune în imposibilitatea de a executa pedeapsa.
Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în motivele de recurs depuse la dosar precizând că prin cererea de întrerupere a executării închisorii pe care a formulat-o nu solicită punerea sa în libertate, dorește doar să fie internat și tratat într-un spital din cadrul D.G.P.
Recursul nu este întemeiat.
Verificând actele și lucrările de la dosar, hotărârile pronunțate în raport de dispozițiile art. 453 lit. a) C. proc. pen., text de lege pe care condamnatul și-a întemeiat cererea adresată primei instanțe Curtea constată, că atât instanța de fond, cât și cea de apel au pronunțat soluții corecte de respingere a cererii condamnatului și respectiv a apelului declarat de acesta.
Conform art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
În cauză, expertiza medico-legală efectuată concluzionează în sensul că recurentul C.C. prezintă diagnosticul „tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv”, poate fi tratat în rețeaua sanitară a D.G.P., nefiind în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Cât privește recomandările medicale este de observat că acestea se reduc la prescrierea unei medicații cu caracter sedativ, la nevoie, fără a se face referire la o eventuală internare care s-ar impune.
Față de concluziile raportului de expertiză, singura probă concludentă în baza căreia se poate dispune admiterea cererii de amânare sau întrerupere a executării pedepsei pe motiv de boală, Curtea apreciază că recursul declarat de condamnat este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, atâta timp cât boala de care suferă recurentul nu este de natură a-l pune în imposibilitatea să execute pedeapsa în regim de detenție.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 605/ A din 4 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă pe recurentul condamnat să plătească statului 550.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2003.