S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul N.C. împotriva deciziei penale nr.329 din 12 iunie 2002 a Curții de Apel București, Secția I penală.
S-a prezentat recurentul, arestat, asistat de avocatul B.A., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul recurentului a solicitat admiterea recursului și, pe fond, înlăturarea sporului de pedeapsă de 3 ani închisoare.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Recurentul, în ultimul cuvânt, a solicitat reducerea pedepsei, prin înlăturarea sporului de pedeapsă.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr.185 din 5 martie 2002 (dosar nr.345/2002), Tribunalul București, Secția a II-a penală, constatând că numitul N.C. a fost condamnat la mai multe pedepse pentru fapte aflate în concurs, a admis cererea acestuia de contopire, formulată la 15 ianuarie 2002 și ca urmare:
1. În baza art.36 alin.1 C.pen., a descontopit și repus în individualitatea lor următoarele pedepse:
- 15 ani închisoare prin sentința penală nr.146 din 28 februarie 2001 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr.4622 din 31 octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, Secția penală în două pedepse de câte 15 ani închisoare;
- 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2748 din 16 august 2000 a Judecătoriei Sectorului 5 București , definitivă prin neapelare, în două pedepse de 6 ani închisoare și un spor de 6 luni;
- 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2972 din 13 septembrie 2000 a Judecătoriei sectorului 5 București, definitivă prin neapelare, în 4 pedepse de câte 6 ani închisoare; 2 pedepse de câte 5 ani închisoare; o pedeapsă de 4 ani închisoare; două pedepse de câte 3 ani închisoare și 3 ani spor de contopire.
2. În baza art.36 alin.2 C.pen., a contopit pedepsele de mai sus, repuse în individualitatea lor, cu următoarele:
- 7 ani închisoare aplicată prin sentința nr.163 din 14 martie 2000 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, definitivă prin decizia nr.492 din 1 februarie 2001 a Curții Supreme de Justiție, Secția penală;
- 14 ani închisoare aplicată prin sentința nr.529 din 27 septembrie 2000 a Tribunalului București, Secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr.1490 din 21 martie 2001 a Curții Supreme de Justiție, Secția penală ;
- 12 ani închisoare aplicată prin sentința nr.501 din 14 octombrie 1999 a Tribunalului București, Secția a II-a penală, definitivă prin decizia nr.2440 din 31 mai 2000 a Curții Supreme de Justiție, Secția penală ;
- 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1518 din 25 august 2000 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin neapelare;
- 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.616 din 21 februarie 2000 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin neapelare;
- 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.3703 din 15 noiembrie 1999 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin neapelare, condamnatul având de executat, pedeapsa de 15 ani închisoare și 3 ani spor, în final 18 ani închisoare.
Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că, cele 13 infracțiuni săvârșite sunt concurente și față de numărul mare s-a apreciat ca necesară și aplicarea unui spor.
Curtea de Apel București, Secția I-a penală, prin decizia nr.329 pronunțată la data de 12 iunie 2002 în dosarul penal nr.1348/2002, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat cu privire la aplicarea sporului de pedeapsă de 3 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii condamnatul, în termen legal, a declarat recurs, criticând-o sub aspectul aplicării nejustificate a sporului de pedeapsă (art.3859 alin.1 pct.14 C.proc.pen.).
Recurentul a solicitat înlăturarea sporului de pedeapsă de 3 ani, pedeapsa rezultată din contopire fiind suficient de substanțială: 15 ani închisoare.
Curtea, examinând decizia atacată și sentința, atât sub aspectul criticii cât și din oficiu, constată că recursul este nefondat.
Instanțele în mod corespunzător au aplicat pentru 13 infracțiuni concurente, unele de o seosebită periculozitate, un spor de 3 ani închisoare.
Dispozițiile art.34 lit.b C.pen. prevăd că instanța poate adăuga un spor de până la 5 ani atunci când consideră pedeapsa rezultantă insuficientă pentru realizarea prevenției generale și reeducarea condamnatului.
Pentru aceste considerente, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen., va respinge recursul condamnatului ca nefondat.
În sarcina recurentului se va stabili și obligarea de a suporta cheltuielile judiciare conform art.192 alin.2 C.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N C. împotriva deciziei nr.329 din 12 iunie 2002 a Curții de Apel București, Secția I-a penală.
Obligă recurentul la 850.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit
apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 de lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2003.