Asupra recursului în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Alexandria, prin sentința penală nr.37 din 24 ianuarie 2003, a admis cererea formulată de Biroul executări penale și a înlocuit măsura obligării la tratament medical aplicată făptuitorului bolnav psihic I.R. cu măsura internării medicale până la însănătoșire, în baza art.113 alin. (2) și a art.114 C. pen.
Hotărând astfel, instanța a reținut, în fapt, că, prin sentința penală nr.255 din 9 mai 2002, Judecătoria Alexandria a confirmat măsura obligării la tratament medical a făptuitorului, care însă nu s-a prezentat la tratamentul impus în cadrul spitalului de psihiatrie decât o singură dată, la 14 mai 2002 și apoi la 7 ianuarie 2003, data sesizării instanței.
În temeiul art.409 și a art.410 alin. (2) C. proc. pen., procurorul general a declarat recurs în anulare împotriva sentinței penale menționate, definitivă prin neapelare, pe care o consideră pronunțată cu încălcarea legii, deoarece înlocuirea măsurii obligării la tratament medical cu cea a internării medicale s-a făcut fără avizul comisiei medicale.
Examinând hotărârea atacată în raport de cazul de recurs în anulare invocat, Înalta Curte constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis.
În acest sens, potrivit dispozițiilor cuprinse în art.162 alin. (2) C. proc. pen., relative la „Luarea măsurilor de siguranță”, procurorul sau instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a internării provizorii și, totodată, sesizează comisia medicală competentă să avizeze internarea bolnavilor mintali și a toxicomanilor periculoși.
Rezultă deci, că, măsura de siguranță a internării medicale nu poate fi luată decât cu avizul comisiei medicale, întrucât această măsură are un dublu caracter: medical și privativ de libertate, astfel că responsabilitatea izolării bolnavului revine atât medicului, cât și magistratului, care dispun privarea sa de libertate, având în vedere afecțiunile psihice pe care le prezintă și care generează o stare de pericol pentru societate.
În cauză, constatând că făptuitorul, bolnav psihic, nu s-a prezentat la tratamentul medical dispus printr-o sentință anterioară, fără să solicite avizul comisiei medicale, instanța a dispus internarea medicală, încălcând astfel cerințele dispozițiilor legale invocate, cu atât mai mult cu cât prevederile art.113 alin. (2) au caracter facultativ, de recomandare („se poate”) a înlocuirii măsurii de siguranță, când comisia medicală sesizată, constată oportună înlocuirea.
Totodată, în adresa nr. 662 din 7 august 2003, a Spitalului de psihiatrie Poroschia, se menționează că, potrivit datelor furnizate de Comisia medicală pentru avizarea internării bolnavilor mintali și a toxicomanilor periculoși, din acest spital, că bolnavul I.R. urmează regulat tratamentul medical prescris și afecțiunile acestuia, neprezentând riscul agravării lor, nu ar impune măsura de siguranță prevăzută de art.114 C. pen.
În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând îndeplinite cerințele cazului de recurs în anulare invocat, în baza art.4141 alin. (1), raportat la art.38515 alin.(1) pct. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare declarat de procurorul general, va casa sentința atacată și rejudecând cauza, va respinge cererea formulată de Biroul executări penale de pe lângă Judecătoria Alexandria pentru înlocuirea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical, prevăzută de art.113 C. pen., cu măsura internării medicale, prevăzută de art.114 din același cod, în ceea ce-l privește pe făptuitorul I.R.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr.37 din 24 ianuarie 2003 a Judecătoriei Alexandria, privind pe inculpatul I.R.
Casează sentința atacată și rejudecând cauza, respinge cererea formulată de Biroul executări penale de pe lângă Judecătoria Alexandria pentru înlocuirea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical, prevăzută de art.113 C. pen. cu măsura internării medicale, prevăzută de art.114 C. pen.
Onorariul în sumă de 300.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 6 ianuarie 2004.