Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1157 din 28 noiembrie 2002, pronunțată în dosarul nr. 4684/2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul G.B.V. privind pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 363/1999, pronunțată de același tribunal, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. e) alin. (2) lit. c) și alin. (3) C. pen., reținându-se că prin acea faptă s-a cauzat un prejudiciu de 4.000 dolari S.U.A. (aproximativ 100 milioane lei).
Prima instanță a respins ca nefondată cererea reținând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 15 C. pen., urmând a fi menținută pedeapsa aplicată ținându-se seama de infracțiunea săvârșită și de conduita necorespunzătoare în timpul executării pedepsei.
Apelul declarat de condamnat a fost respins prin decizia nr. 3/ A din 13 ianuarie 2003, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel București.
Împotriva acestei decizii ca și a hotărârii primei instanțe a declarat recurs în termen legal condamnatul, care prin cerere trimisă la dosar a susținut că pedeapsa pe care ar trebui să o execute este de 7 ani și nu 10 ani cum au reținut cele două instanțe.
Recursul declarat de condamnat este nefondat.
Din actele și lucrările dosarului se constată că inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt înainte de modificările aduse prin O.U.G. nr. 207/2000, încadrarea juridică fiind cea prevăzută de dispozițiile art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. e) alin. (2) lit. c) și alin. (3) C. pen., față de prejudiciul cauzat în cuantum de 4.000 dolari S.U.A. în anul 1999, aproximativ 100 milioane lei, care potrivit dispozițiilor art. 146 C. pen., prin consecințe deosebit de grave se înțelegea la acea dată o pagubă materială mai mare de 50 milioane lei.
Ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 207/2000 conținutul articolului 146 C. pen., a suferit modificări, respectiv cuantumul pagubei materiale fiind stabilit la un miliard lei.
În consecință, prin această majorare a cuantumului pagubei de la 50 milioane lei, la un miliard lei, fapta inculpatului prin care s-a cauzat un prejudiciu de 100.000 lei, se încadrează în limitele de pedeapsă ale art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. e) și alin. (2) lit. c) C. pen., situație în care maximul pedepsei este de 15 ani.
Cum pedeapsa aplicată inculpatului a fost de 10 ani închisoare, deși mai mică decât maximul special, se constată că, în speță ar putea fi aplicabile prevederile art. 15 C. pen.
Totuși art. 15 C. pen., reglementează un numai condițiile minimale în care ar fi posibilă aplicarea legii penale mai favorabile, dar și a serie de împrejurări precum: persoana condamnatului, conduita acestuia după pronunțare, dar și în timpul executării etc.
Cele două instanțe au apreciat și motivat corect că recurentul nu întrunește aceste din urmă condiții referitoare la circumstanțierea sa personală, hotărârile fiind temeinice și legale.
În consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție, constatând recursul nefondat îl va respinge în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.B.V. împotriva deciziei penale nr. 3 din 13 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2003.