Subrogația legală
întemeiată pe dispozițiile art.1108 pct.3 Cod civil.
Condiții de aplicare
Potrivit art.1108 pct..3
Cod civil, subrogația se face de drept în folosul aceluia care, fiind
obligat cu alții sau pentru alții la plata datoriei, are interes de a
o desface.
În speță nu sunt aplicabile aceste dispoziții legale
întrucât nu suntem în situația unor codebitori solidari, care pot fi
urmăriți de creditori.
(Înalta
Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia
nr.104 din 22 ianuarie 2008)
Prin
acțiunea formulată la 21.09.2006 înregistrată la
Judecătoria Târgoviște, reclamanta G.C. a solicitat, în
contradictoriu cu pârâții D.G.F.P., AVAS București și SC A,
să fie admisă acțiunea în subrogație legală,
personală și novarea obligației prin schimbare de debitor.
Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și
Contencios-Administrativ prin sentința nr. 520 din 13 aprilie 2007 a
respins acțiunea.
S-a reținut, în pronunțarea acestei hotărâri, că nu sunt
îndeplinite condițiile art. 1108 cod civil privind subrogarea în
drepturile creditorilor, că, în cauză SC G.C. și-a manifestat
opoziția față de plata datoriilor SC A.P.F. și de subrogare
în drepturile acesteia.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei
hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploiești –
Secția Comercială, de Contencios-Administrativ prin decizia nr. 143
din 4 iulie 2007.
În ce privește subrogația legală personală invocată de
reclamanta apelantă, s-a reținut neîndeplinirea condițiilor art.
1108 cod civil.
Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta a declarat recurs în temeiul
art. 304 pct. 8 și 9 c.proc.civ. invocând interpretarea greșită
a actului juridic dedus judecății și aplicarea greșită
a legii, susținând că:
- problema subrogației legale, personale a fost soluționată
greșit de instanțe care s-au limitat la subrogația
convențională, consimțită de creditor și au
reținut lipsa consimțământului, fără să observe
că subrogația invocată a fost întemeiată pe art. 1108
c.civ, raportat la 1041, 1053 și 1054 c.civ. referitor la solidaritatea
obligației.
Răspunderea
revine SC A. care în temeiul contractului de prestări servicii încheiat cu
SC A. SRL a preluat și valorificat toată marfa produsă de
aceasta din urmă, astfel că nu a avut încasări pentru plata
datoriilor fiscale.
Recursul
este nefondat.
Recurenta
invocă greșita aplicare a subrogației legale, art. 1108 c.civil,
și anume cazul al 3-lea, care prevede că subrogația se produce
în folosul aceluia care fiind obligat cu alții sau pentru alții la
plata datoriei, are interes să o plătească.
În
speță nu sunt aplicabile aceste dispoziții legale întrucât nu
suntem în situația unor codebitori solidari, care pot fi
urmăriți de creditori.
Recurenta
este singura debitoare față de AVAS și DGFP Dâmbovița,
conform hotărârii irevocabile a Tribunalului Dâmbovița nr. 151/2005.
Cererea acesteia
de a reține existența subrogației legale prin novarea
debitorului și alăturarea în calitate de codebitor a SC A., este
fără temei, atât timp cât nu s-a făcut dovada că aceasta a
fost obligată la plata față de AVAS și DGFP.
De altfel, răspunderea reclamantei a fost urmarea aplicării art. 25 al. 1 din Legea nr.164/1995, iar SC A. nu a fost parte în litigiul menționat, astfel că stabilirea altei răspunderi ar însemna încălcarea principiului autorității lucrului judecat.