Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 883 din 27 noiembrie 2002 a Tribunalului Timiș, inculpatul G.G.I. a fost condamnat la:
- 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la
- 9 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. b) și c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., urmând să execute, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea, cu un spor de un an, în total 10 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 577 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1389 din 3 mai 2002 a Judecătoriei Timișoara, rest pe care l-a contopit în pedeapsa de 10 ani, dispunând să execute, cu un spor de 6 luni, pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor menționate.
Totodată, tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 26 septembrie 2002,la zi și l-a obligat să plătească 5.000.000 lei despăgubiri civile părții civile T.M. și 26.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut în fapt că, inculpatul în noaptea de 24 septembrie 2002, a pătruns în locuința părții vătămate T.M., în etate de 76 ani, care locuia singură, pe care a lovit-o cu pumnii și a amenințat-o cu un briceag pentru a-i da bani, împrejurare în care aceasta i-a dat suma de 300.000 lei pe care o avea sub un covor și 35.000 lei de pe masă.
În continuare inculpatul a dus-o pe partea vătămată în dormitor și a încercat să întrețină prin constrângere, un raport sexual, dar nu a reușit, deoarece aceasta suferea de hernie.
La plecare inculpatul a mai luat dulciuri și alimente.
Prin decizia penală nr. 31 din 5 februarie 2003 a Curții de Apel Timișoara s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat prin care solicita reducerea pedepsei.
Împotriva acestei decizii inculpatul G.G.I. a declarat recurs solicitând a fi achitat pentru tentativă la infracțiunea de viol, deoarece nu a putut întreține raport sexual cu partea vătămată datorită impotenței și reducerea pedepsei pentru infracțiunea de tâlhărie, temeiuri de casare, prevăzute de art. 3859 pct. 12 și 14 C. proc. pen.
Recursul declarat nu este fondat.
Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului și de asemenea, au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor penale comise.
În declarațiile date în cursul urmăririi penale și la instanță, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor de tâlhărie și tentativă de viol, susținând că a vrut să se răzbune pe partea vătămată, deoarece aceasta l-a denunțat anterior pentru o faptă de furt pentru care a fost condamnat la 4 ani închisoare din executarea căreia s-a liberat condiționat la 27 august 2002.
Prin urmare, cererea acestuia de a fi achitat pentru tentativă la infracțiunea de viol, nu este întemeiată. Împrejurarea că nu a putut întreține un raport sexual datorită unei stări de impotență, este lipsită de relevanță juridică, de vreme ce inculpatul și-a pus în executare hotărârea de a întreține raport sexual prin constrângere, dar consumarea infracțiunii nu a fost posibilă datorită defectuozității mijlocului folosit în sensul art. 20 alin. (2) C. pen.
În ce privește pedeapsa aplicată, aceasta a fost corect individualizată în raport de criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen. și anume de gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor comise și persoana inculpatului, care este recidivist și a comis faptele la scurt timp de la liberarea condiționată, astfel că este necesară pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni.
Pentru aceste motive se va respinge recursul declarat de inculpat și va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G.I. împotriva deciziei penale nr. 31 din 5 februarie 2003 a Curții de Apel Timișoara.
Compută din pedeapsă, durata arestării preventive a inculpatului de la 26 septembrie 2002, la 14 mai 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2003.