Validitatea contractului
chiar și în cazul lipsei de echivalenţă între preţ și valoarea reală a bunului.
Condiţiile de aplicare a acestui principiu
În lipsa
dovezii că disproporţia existentă între prestaţii s-a datorat neștiinţei,
ignoranţei și stării de constrângere în care s-a aflat promitentul vânzător la
momentul încheierii actului juridic dedus judecăţii și că promitenta
cumpărătoare ar fi profitat de această stare spre a obţine avantaje
disproporţionate, nu se poate reţine că această convenţie s-a bazat, în ce o
privește pe aceasta din urmă, pe o cauză ilicită, imorală, în sensul art.968
cod civil, cum greșit au apreciat instanţele fondului.
Înalta Curte de Casaţie și
Justiţie Secţia comercială decizia nr.1515 din 7 mai 2008)
Prin
sentinţa nr.963, pronunţată la data de 13 septembrie 2006, Secţia comercială și
de contencios administrativ a Tribunalului Prahova a admis acţiunea formulată
de reclamantul E.S. prin mandatar, continuată de SC O., în contradictoriu cu
pârâta SC A., a constatat nulitatea absolută a antecontractului de
vânzare-cumpărare, încheiat între reclamant și societatea comercială pârâtă, pe
care a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată.
Spre a
hotărî astfel prima instanţă a reţinut, în principal, că antecontractul de vânzare cumpărare nu
poate fi considerat valabil, fiind întemeiat pe o cauză imorală, întrucât
scopul pârâtei a fost acela de a obţine avantaje disproporţionate faţă de
preţul pe care l-ar primi reclamantul, folosindu-se de neștiinţa acestuia
despre reconstituirea dreptului de proprietate.
Apelul
declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca
nefondat, de Secţia comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curţii
de apel Ploiești prin decizia nr.148, pronunţată la data de 12 iulie 2007.
Împotriva
menţionatei decizii a formulat recurs apelanta pârâtă SC Agroindustriala Ceres SA, invocând motivele prevăzute de art.304 pct.3,
pct.8 și pct.9 cod procedură civilă.
Examinarea
criticilor formulate de recurentă din perspectiva cerinţelor art.304 pct.3,
pct.8 și pct.9 cod procedură civilă relevă că acestea sunt, în parte,
întemeiate. (...)
Este de
observat că obiectul antecontractului de vânzare cumpărare în litigiu îl
reprezintă promisiunea de vânzare, respectiv de cumpărare, a dreptului
vânzătorului promitent asupra a
Așa
fiind, în lipsa dovezii că disproporţia existentă între prestaţii s-a datorat
neștiinţei, ignoranţei și stării de constrângere în care s-a aflat promitentul
vânzător la momentul încheierii actului juridic dedus judecăţii și că
promitenta cumpărătoare ar fi profitat de această stare spre a obţine avantaje
disproporţionate, nu se poate reţine că această convenţie s-a bazat, în ce o
privește pe aceasta din urmă, pe o cauză ilicită, imorală, în sensul art.968
cod civil, cum greșit au apreciat instanţele fondului.
Pentru
aceste motive Înalta Curte a admis recursul pârâtei, a modificat decizia
atacată, a admis apelul aceleiași părţi în sensul că a respins acţiunea ca
nefondată.