Valorificarea
creanțelor împotriva părții aflate în procedura insolvenței. Calea procesuală de urmat
Urmare
deschiderii procedurii falimentului față de debitoare, valorificarea
creanțelor împotriva falitei se poate face numai în cadrul
procedurii comune și concursuale
reglementată de Legea 85/2006 privind insolvența
.
(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția
comercială decizia nr. 2939 din 17 octombrie
2008)
I-
Prin cererea adresată Judecătoriei Călărași A.V.A.S. a
formulat contestație la executarea silită efectuată de intimata
creditoare S.N.T.F.M. CFR asupra debitoarei S.C. S. SA Călărași
în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.703 din
22 noiembrie 1999.
II- Judecătoria Călărași prin sentința civilă
nr.3281 din 18 decembrie 2003 a admis contestația la executare
formulată de AVAS, dispunând anularea executării silite
începute la cererea creditoarei SNTFM – CFR SA împotriva
debitoarei S.C. S. SA, reținând că potrivit art.61 din
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.51/1998 AVAS
beneficiază de un privilegiu general, legal, pentru executarea creanței
preluate la datoria publică.
III- Sentința Judecătoriei Călărași a fost recurată de creditoarea SNTFM – CFR SA la data
de 28 ianuarie 2004, iar Tribunalul București investit cu
soluționarea căii de atac, prin decizia civilă nr.228 din
19 aprilie 2005 și-a declinat competența în favoarea
Curții de Apel București apreciind că în cauză, calea de
atac este apelul în raport de dispozițiile art.401.2 (2) cu referire
la art.401 (2) Cod procedură civilă.
IV- Curtea de Apel București – Secția a VI-a comercială prin
decizia comercială nr.620 din data de 29 iunie 2005 a admis apelul
formulat de creditoare, a anulat sentința nr.3281/2003 a
Judecătoriei Călărași constatând necompetența
materială a acestei instanțe de a soluționa litigii în
legătură cu creanțele neperformante
preluate la datoria publică de către AVAS și reținând cauza
spre soluționare în fond, ca primă instanță, potrivit
art.44 și urm.din Ordonanța de
Urgență a Guvernului nr.51/1998, a admis contestația
formulată de AVAS și a anulat formele de executare silită
efectuate în baza încheierii Judecătoriei Călărași din data
de 28 octombrie 2003 la cererea creditoarei.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, că, creditoarea AVAS a
declanșat procedura de executare silită a creanței sale
asupra debitoarei S.C. S. SA, creanță preluată la datoria
publică prin contract de cesiune, anterior creditoarei SNTFM –
CFR SA, respectiv prin procesele verbale de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor debitoarei, iar potrivit
art.61 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.51/1998
republicat dreptul corespunzător creanței preluate la
datoria publică se execută înaintea oricărui alt drept,
așa încât executarea silită pornită de intimata creditoare
a fost calificată ca nelegală, cu consecința anulării ei
și a tuturor actelor de executare efectuate.
V- Împotriva acestei decizii, intimata-creditoare SNTFM – CFR SA a
declarat recurs, solicitând modificarea hotărârii atacate în
sensul respingerii contestației la executare formulată de
contestatoarea-creditoare AVAS.
Prin încheierea din 3 martie 2006, Înalta Curte luând în examinare
cererea recurentei creditoare a dispus suspendarea judecății
recursului în temeiul art.42 din Legea nr.64/1995 privind procedura
reorganizării judiciare și a falimentului.
Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 23 mai 2008,
avându-se în vedere înscrisurile depuse de lichidatorul judiciar al
debitoarei, respectiv tabelul preliminar modificat al creanțelor
debitoarei, în care la poziția 111 – categoria creanțe
chirografare, conform art.122 pct.7 din Legea nr.64/1995 – este
înscrisă creditoarea SNTFM SA cu suma solicitată prin
declarația de creanță, în care este inclusă și
suma acordată prin sentința civilă nr.703/1999 a Tribunalului
Călărași, în baza căreia a pornit executarea silită,
ce face obiectul prezentei cauze.
Înalta Curte constată că recursul este nefondat
pentru următoarele considerente: (...)
1.Soluția
adoptată de Curtea de Apel București și care se
reflectă în dispozitivul deciziei comerciale nr.620 din 29 iunie
2005, este în conformitate cu dispozițiile art.297 (2) Cod procedură
civilă referitoare la judecarea apelului.
2.
Curtea de apel , investită cu soluționarea căii de atac a
apelului declarat de intimata creditoare SNTFM CFR împotriva
sentinței civile nr.3281/2003 a Judecătoriei Călărași,
a constatat că prima instanță a fost necompetentă
material să soluționeze cauza pe fond, față de
dispozițiile art.44 din Ordonanța de Urgență a Guvernului
nr.51/1998 aplicabile în cauză, care atrag competența de
soluționare a litigiilor în legătură cu
creanțele neperformante preluate la datoria
publică în favoarea curții de apel, astfel că,
instanța de apel conform art.297 (2) teza finală, a anulat în tot
hotărârea primei instanțe și a reținut cauza spre
judecare.
3.
Altfel spus, soluția pronunțată de Curtea de Apel este în
deplină concordanță cu dispozițiile procesuale aplicabile
referitoare la competența materială de soluționare a litigiilor
în legătură cu creanțele neperformante
preluate de AVAS și cu ipoteza reglementată de art.297 (2) Cod
procedură civilă care se impunea a fi aplicată în cauză în
soluționarea căii de atac cu care instanța a fost
investită.
4.
Așa fiind și constatând totodată că urmare deschiderii
procedurii falimentului față de debitoarea SC S. SA,
valorificarea creanțelor împotriva falitei se poate face numai
în cadrul acestei proceduri comune și concursuale,
recurenta figurând înscrisă în tabloul creditorilor cu creanța
ce a stat la baza prezentului litigiu, Înalta Curte, în temeiul art.312
(1) Cod procedură civilă va respinge prezentul recurs ca nefondat.