Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 23 ianuarie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 1355 din 4 octombrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
Curtea de apel a reținut că soluționarea recursului prin decizia atacată este conformă legii, întrucât Curtea Supremă de Justiție, pe rolul căreia s-a aflat cererea de strămutare formulată de inculpat, nu a dispus suspendarea judecării cauzei. În consecință, considerând că motivul invocat de contestator nu se încadrează în prevederile art. 386 lit. a) C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă contestația în anulare.
Împotriva acestei încheieri, condamnatul a declarat recurs susținând că în mod nelegal a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare, deoarece la data judecării recursului procedura de citare cu recurentul nu a fost legal îndeplinită, iar aceasta constituie cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 392 alin. final C. proc. pen., sunt supuse căilor de atac doar sentința dată în contestație (care este supusă apelului) și decizia dată în apel (care este supusă recursului), dar nu și decizia dată în recurs.
Or, contestatorul a atacat cu recurs o decizie dată în contestație de o instanță de recurs, cale de atac care nu este prevăzută de textul menționat, motiv pentru care Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestator.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva încheierii din 23 ianuarie 2003, a Curții de Apel Ploiești.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2003.