Vicii ascunse. Răspundere.Termen de prescripţie.
Conform art.1352 C.civ., vânzătorul răspunde pentru viciile ascunse ale produselor livrate cumpărătorului, indiferent de buna sau reaua –credinţă a vânzătorului.
Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958, prescripţia extinctivă începe să curgă de la data când se naște dreptul la acţiune, adică de la data descoperirii viciilor.
(Secţia comercială, decizia nr.2981 din 17 octombrie 2006)
Prin sentinţa nr.562 din 11 mai 2005, Tribunalul Arad , Secţia Comercială și de Contencios Administrativ a admis acţiunea promovată de reclamanta, SC A. V. SA Arad, în contradictoriu cu pârâta, SC M. SA Brașov, și a obligat pârâta la plata despăgubirilor.
În fapt, instanţa de fond a reţinut, că în baza comenzii din 16.01.2004, reclamanta a cumpărat de la pârâtă saboţi de frână care au fost montaţi pe vagoane cisternă și livraţi beneficiarului extern KVG din Germania.
La 4 mai 2004, beneficiarul extern a reclamat deficienţele calitative care au determinat blocarea vagoanelor în Polonia și care ulterior au fost constatate prin raportul efectuat de specialiștii din Berlin – Facultatea III, concluzia acestui raport fiind, că în mișcare sabotul de frână uzează roata și nu invers roata să uzeze sabotul de frână.
Raportul a fost transmis reclamantei la 26 mai 2004. Aceasta a comandat la o altă firmă, saboţi de același tip, în vederea înlocuirii saboţilor defecţi, saboţi pe care i-a trimis în Polonia.
Cu privire la excepţia prescripţiei acţiunii, instanţa de fond a apreciat că, în raport cu art.11 din Decretul nr.167/1958, întrucât saboţii de frână au fost livraţi în perioada 24 martie 2004 – 30 aprilie 2004, iar viciile acestora au fost constatate la 4 mai 2004, termenul de un an nu a fost împlinit la data introducerii acţiunii, acţiunea fiind promovată în termen.
Curtea de Apel Timișoara, secţia comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr.202/A din 12 decembrie 2005, a admis apelul declarat de pârâta SC M. SA Brașov, a schimbat sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea ca prescrisă.
În considerentele deciziei, s-a reţinut că acţiunea are ca temei de drept, răspunderea pentru vicii ascunse, reglementate prin art.1352 C.civ., situaţie în care sunt incidente dispoziţiile art.5 din Decretul 167/1958 privind prescripţia extinctivă.
Conform art.7 din Decretul 167/1958, prescripţia începe să curgă de la data când se naște dreptul la acţiune. În cauză, această dată este considerată fie la 4 mai 2004, fie la 26 mai 2004, când beneficiarul extern a comunicat reclamantei raportul asupra deficienţelor saboţilor de frână . Cum acţiunea a fost înregistrată la tribunal la 14 ianuarie 2005, termenul de prescripţie de 6 luni prevăzut în art.5 din Decretul nr.165/1958 s-a împlinit cel mai târziu la 26 noiembrie 2004.
S-a apreciat că, în mod greșit instanţa a făcut aplicarea art.11 din Decretul 167/1958, deoarece termenul de un an instituit de acest text este un termen limită de constatare a viciilor, iar de la data descoperirii lor, înăuntrul acestui termen, curge termenul de prescripţiei de 6 luni, prevăzut în art.5 din Decretul nr.167/1958.
Împotriva deciziei, reclamanta a declarat recurs, pentru motivele prevăzute în art.304 pct.8 și 9 C.proc.civ., în a căror dezvoltare a arătat că:
- instanţa, n mod greșit, a reţinut perioada de constatare a viciilor între 28 mai 2005 – 7 iunie 2004, când potrivit probelor de la dosar, aceasta este cuprinsă între 30 mai 2004 – 20 iunie 2004, chiar dacă raportul a fost transmis de beneficiarul extern, la 26 mai 2004; prin minuta din 5 iulie 2004 semnată de pârâtă s-au finalizat verificările în laboratorul reclamantei iar pârâta, la 14 iulie 2004, cu adresa nr.112/1357a recunoscut existenţa viciilor, data de la care s-a născut dreptul la acţiune;
- intimata a fost de rea credinţă, viciile fiind ascunse cu viclenie, întrucât, prin adresa nr.202/9 noiembrie 2003 emisă de intimată și minuta din 14 noiembrie 2003 încheiată de părţi, s-au constatat aceleași defecte de calitate la un alt lot cu saboţi de frână;
- noua tranzacţie nu ar fi fost încheiată dacă pârâta nu ar fi omis să o înștiinţeze asupra problemelor de turnare, pe care le avea și dacă nu ar fi dat „Declaraţia de conformitate”, care atestă „îndeplinirea condiţiilor de calitate a produsului corespunzător scopului pentru care a fost executat”, fapt ce dovedește reaua credinţă, situaţie în care termenul de prescripţie incident este cel general de 3 ani iar nu cel de 6 luni.
Recursul este fondat .
Reclamata a solicitat obligarea pârâtei la restituirea preţului plătit cu dobânda aferentă dar și la despăgubiri, constând în înlocuirea produsului cumpărat și prejudiciul ce i-a fost cauzat de calitatea lui necorespunzătoare, invocând contractul de vânzare – cumpărare, în care reclamanta a avut calitatea de cumpărător iar pârâta de vânzător, bunul vândut constând în saboţi de frână pentru vagoane de cale ferată.
Instanţa de apel a reţinut corect că acţiunea a fost motivată în drept pe dispoziţiile art.1352 C.civ., privind răspunderea pentru vicii. Trebuia să observe însă că în motivarea în fapt nu s-a evocat, expresis verbis, o atare răspundere ci numai calitatea necorespunzătoare a bunului cumpărat, deși acesta a fost însoţit de certificatul de calitate emis de pârâtă și întinderea despăgubirilor pretinse include nu numai preţul plătit ci și prejudiciul cauzat de deficienţele de calitate ale bunului cumpărat.
Instanţa trebuia să stabilească fără echivoc, dacă deficienţele de calitate reclamate se încadrează în categoria lipsurilor calitative corespunzătoare obligaţiei de predare, caz în care termenul de prescripţie este cel general de 3 ani sau dacă acestea reprezintă vicii ascunse, situaţie în care termenul de prescripţie este fie cel de 6 luni, prevăzut în art.5 din Decretul nr.167/1958, dacă viciile nu au fost ascunse cu viclenie, fie cel general de 3 ani, dacă viciile au fost ascunse cu viclenie, adică vânzătorul a fost de rea credinţă, întrucât cunoștea viciul de care este afectat bunul vândut.
În situaţia în care deficienţele calitative se calificau a fi vicii ascunse, acestea puteau fi pretinse în cadrul acţiunii în rezoluţiune, redhibitorii și calificând astfel acţiunea, în cazul admiterii (soluţie pronunţată de instanţa de fond) să dispună rezoluţiunea contractului de vânzare – cumpărare și repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Cum întinderea despăgubirilor este diferită, după cum viciile au fost sau nu ascunse cu viclenie, faţă de faptul că reclamanta a solicitat despăgubiri peste preţul plătit, fapt ce caracterizează reaua credinţă a vânzătorului în ascunderea viciilor, instanţa trebuia să analizeze și să se pronunţe în raport cu ceea ce s-a cerut.
Și într-un caz și în celălalt, indiferent de buna sau reaua credinţă a vânzătorului, cursul prescripţiei extinctive a început la data descoperirii viciilor care, în speţă, în contextul corespondenţei dintre părţi ce configurează acest moment ca fiind cel al finalizării testelor în laboratorul reclamantei, cu participarea unui reprezentant al pârâtei, din 14 iulie 2004, când pârâta, prin adresa nr.112, a recunoscut existenţa deficienţelor de calitate, și a propus resortarea saboţilor de frână. Referatul beneficiarului extern a declanșat numai procedura de constatare certă a existenţei viciilor.
În consecinţă, Înalta Curte a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza la aceeași instanţă pentru rejudecare.