Asupra recursurilor penale de față;
Potrivit lucrărilor dosarului, se constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 178 din 24 iulie 2001, Tribunalul Mehedinți, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. și cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.C. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., iar în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., l-a condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. e) și b) C. pen. și făcând aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 33 și art. 34 C. pen., a contopit pedepsele și a dispus ca acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.N. la 7 ani și 6 luni închisoare, și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 64 și art. 71 C. pen.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.P. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 64 și art. 71 C. pen. și a fost menținută liberarea condiționată pentru restul de 346 zile închisoare, din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1676/2000 a Judecătoriei Drobeta Tr. Severin.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.D. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 64 și art. 71 C. pen.
În baza dispozițiilor art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților și a fost dedusă prevenția începând cu 7 decembrie 2000 și până la pronunțarea sentinței.
În baza art. 260 C. pen., a fost condamnată inculpata V.N. la pedeapsa de un an închisoare, iar în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării acestei pedepse pe perioada prevăzută de art. 82 C. pen., și i s-a atras atenția asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. pen.
S-a dispus confiscarea de la inculpatul C.P. a unei furci cu 2 coarne din fier, corp delict, și au fost obligați inculpații C.C. și C.N., în solidar la plata sumei de 10.000.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă B.N., fiind respinsă acțiunea civilă cu privire la despăgubiri materiale.
Inculpații C.C., C.D. și C.P. au fost obligați în solidar la plata sumei de 5.490.137 lei despăgubiri materiale către partea civilă Șt.M., precum și la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de daune morale. Au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt, că la 19 septembrie 2000, partea vătămată B.N., împreună cu martorii M.M. și S.I. s-au deplasat în comuna Vânători sat Roșiori pentru a consuma bere la un bar, unitate în care a intrat la un moment dat inculpatul C.N., care l-a chemat în afara localului, pe B.N. și fără nici un motiv, i-a aplicat o lovitură cu pumnul, atrăgându-i atenția că o să-i „aranjeze pe toți”.
Partea vătămată nu a ripostat, a revenit la masă și ulterior a venit și martorul U.C., care a consumat împreună cu ei bere, iar după ce au părăsit localul, s-au deplasat la un alt bar, situat în centrul comunei, în drum întâlnindu-se cu inculpatul C.N., care era însoțit de fii săi inculpații C.C. și C.P., de concubina sa S.G., precum și de nepoții C.N. și M.M.
Inculpatul C.N. s-a îndreptat spre partea vătămată, căreia i-a aplicat o palmă, și l-a amenințat din nou, după care și-au continuat drumul.
În jurul orelor 15,00, partea vătămată împreună cu martorii U.C., S.I. și M.M. s-au urcat într-o căruță și s-au îndreptat spre domiciliu, însă atunci când au ajuns în dreptul locuinței inculpatului C.N., partea vătămată a coborât din căruță, spunând că merge la acesta să întrebe de ce l-a lovit.
Cum inculpatul C.N. se afla lângă poartă, a intrat în curte și a revenit ulterior, împreună cu fiii săi C.C. și C.P., precum și nepoții, fiind înarmați cu furci și bucăți de lemn.
Inculpatul C.C. a aplicat o lovitură părții vătămate în zona capului, după care, a continuat să-l lovească și l-a lovit mai întâi în spate cu o bucată de lemn, iar când partea vătămată a căzut, a început să-l lovească în zona capului cu picioarele, timp în care inculpatul C.P. a lovit cu o furcă și pe martorul M.M.
Partea vătămată a fost transportată la spital, din certificatul medico-legal, rezultând că aceasta a suferit un traumatism cranio-encefalic acut deschis, cu contuzie cerebrală medie, un traumatism închis, hemitorace stâng, fractura coastelor 8, 9 și 10 și hemotorax stâng, fiind necesare pentru vindecare un număr de 25 zile îngrijiri medicale, leziunile suferite punându-i în primejdie viața.
S-a mai reținut că în seara zilei de 10 august 2000, inculpații C.C., C.P. și C.D., împreună cu martorii S.C., E.V., S.G.D., E.I. și I.D., au plecat cu o căruță din localitatea Vânători spre Cujmir, pentru a o aduce acasă pe martora S.S., concubina lui I.D. și care se afla în locuința numitului T.I.
În lada căruței se aflau mai multe furci și bucăți de lemn, care aparțineau ocupanților căruței, inclusiv fraților C.
În localitatea Cujmir, a fost luat în căruță și martorul C.A., pentru a le arăta unde locuiește T.I.
După ce au luat-o pe martora S.S., au revenit în localitatea Cujmir, și s-au oprit aproximativ ½ oră, la un bar, unde au consumat bere, numitul C.A. mergând la domiciliu.
Continuându-și drumul cu căruța, cei 3 inculpați și martorii au oprit la o intersecție, unde se aflau mai mulți tineri, așezați pe o bancă, și unde inculpații bănuiau că se află partea vătămată Șt.M., moment în care C.P., a coborât din căruță, având asupra sa o furcă cu 2 coarne, s-a apropiat de grup și atunci când a recunoscut partea vătămată C.M. a intenționat să îl lovească cu furca în zona gâtului, și pentru că acesta s-a ferit, a primit înțepătura sub clavicula dreaptă.
Partea vătămată s-a ridicat pe bancă, moment în care, a fost înțepat în picioare de inculpatul C.P., iar atunci când a reușit să fugă, și să ajungă în apropierea șoselei, a fost lovit în spate cu un corp dur de către inculpatul C.C. care coborâse între timp din căruță, împreună cu ceilalți însoțitori.
În timp ce se afla la pământ, Șt.M. a fost lovit în continuare de către cei 2, și apoi și de către inculpatul C.D., care avea asupra sa o sticlă de bere de un litru, în zona capului, sticla spărgându-se în urma aplicării loviturii.
Inculpații au părăsit imediat zona infracțională, iar partea vătămată a fost transportată de urgență la spital în stare gravă, din actele medico-legale întocmite, rezultând că a suferit un traumatism cranio-cerebral deschis, cu plăgi multiple, epicraniene sângerânde, cu sindrom de contuzie cerebrală difuză secundară, plăgi contuze frontale – parietale și occipitale, multiple plăgi înțepate la umărul drept, contuzie toracică, hematom palpebral stâng, multiple cicatrici pe gamba stângă și genunchiul drept, fiind necesare pentru vindecare un număr de 25 zile îngrijiri medicale.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepselor, în aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 72 și urm. C. pen., instanța de fond a reținut drept criterii condițiile concrete în care au fost săvârșite faptele, pericolul social al acestora și consecințele produse, precum și circumstanțele personale ale inculpaților, care au avut o poziție nesinceră în timpul procesului și au antecedente penale mai puțin inculpatul C.D.
Probatoriile administrate în cauză, respectiv plângerile și declarațiile părților vătămate, certificatele și expertizele medico-legale efectuate în cauză, procesele verbale de confruntare, planșe fotografice judiciare, depozițiile martorilor U.C., C.N., M.M., S.I., C.L., M.M., B.A., S.G., E.I.M., C.A.M., C.S., V.G., I.D., S.S., C.A., S.G., E.I. și E.V., fișele privind cazierul judiciar al inculpaților, precum și declarațiile acestora, date la urmărirea penală și în timpul cercetării judecătorești, le-a avut în vedere instanța de fond la stabilirea situației de fapt, la încadrarea juridică a faptelor, la individualizarea pedepselor aplicate și soluționarea laturii civile a cauzei, în condițiile arătate mai sus.
Împotriva sentinței au declarat apel în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, partea civilă Șt.M. și inculpații C.C., C.N., C.D. și C.P.
În apelul declarat de către parchet, este criticată sentința ca fiind nelegală și netemeinică, motivat de faptul că în mod greșit, nu s-a dispus revocarea liberării condiționate a pedepsei anterioare, în ceea ce privește pe inculpatul C.P., iar pedepsele aplicate inculpaților sunt prea blânde în raport de gravitatea faptelor săvârșite. În timpul procesului a fost invocat și un alt motiv de apel, privind încadrarea juridică greșită dată faptei, săvârșită de către inculpatul C.C. în luna septembrie 2000.
Partea civilă Șt.M., nu a precizat în scris motivele de critică.
Inculpatul C.C. a criticat sentința ca fiind netemeinică, motivat de faptul că pedepsele aplicate sunt prea aspre, iar la termenul de azi, a invocat și motivul de nelegalitate, privind greșita încadrare juridică dată faptei săvârșită în luna august 2000.
Ceilalți inculpați apelanți, au criticat sentința ca fiind netemeinică, motivat de faptul că în mod greșit au fost condamnați.
Curtea de Apel Craiova prin decizia penală nr. 363 din 5 septembrie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți împotriva sentinței penale nr. 178 din 24 iulie 2001, pronunțată de Tribunalul Mehedinți.
Desființează în parte sentința atacată pe latură penală cu privire la inculpații C.C., C.N. și C.P.
Descontopește pedepsele aplicate inculpatului C.C.
În baza art. 334 C. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei săvârșită de inculpatul C.C. la 19 septembrie 2000, din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. și art. 176 lit. c) C. pen.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și art. 176 lit. c) C. pen.
Condamnă pe inculpatul C.C. la pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 33 și art. 34 C. pen., contopește pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ce urmează a fi executată de către inculpatul C.C.
Înlătură dispozițiile privind menținerea liberării condiționate pentru inculpatul C.P.
Majorează pedeapsa principală aplicată acestui inculpat la 8 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., revocă beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 346 zile închisoare, neexecutată din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C.P. prin sentința penală nr. 1676/2000, a Judecătoriei Drobeta Tr. Severin, pe care o contopește cu pedeapsa aplicată acestuia în speța de față, urmând ca inculpatul C.P. să execute în total pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului C.N. la 8 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Deduce în continuare detenția pentru fiecare dintre inculpați, începând cu 24 iulie 2001, la zi.
Respinge ca fiind nefondate apelurile declarate de inculpații C.C., C.N., C.P. și C.D., împotriva aceleiași sentințe, precum și apelul declarat de către partea civilă Șt.M.
Împotriva acestei decizii, cei patru inculpați, C.C., C.N., C.P. și C.D., în termenul legal, au declinat recurs, reluând motivele invocate de fiecare, în apel și în plus inculpații C.C., C.P. și C.D., au mai solicitat să se schimbe încadrarea în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen. și cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., iar inculpatul C.N. a mai precizat că, el a participat doar la fapta comisă în luna august 2000 și deoarece pedeapsa ar trebui să fie redusă, avându-se în vedere și greutățile mari din familie. Inculpatul C.N. a mai cerut a se reține că, el e tatăl celorlalți coinculpați din cauză.
Recursurile sunt nefondate.
Examinându-se actele și probatoriul administrat, Curtea reține că, decizia atacată este temeinică și legală și în raport de criticile aduse de recurenți, dar și după verificarea din oficiu.
Astfel, activitățile infracționale efectiv desfășurate de inculpații C.C., C.P. și C.D. la data de 10 august 2000, ca de altfel și infracțiunea săvârșită de inculpatul C.N. la data de 19 septembrie 2000, au fost corect reținute în fapt, probatoriul administrat fiind judicios evaluat, în sensul reținerii vinovăției fiecăruia, așa încât și încadrarea juridică este cea legală.
De asemenea, se mai constată că, nu poate fi reținută în favoarea nici unui inculpat, circumstanța atenuantă a scuzei provocării, apărare de altfel, ridicată abia în recurs, aceasta nefiind confirmată de probe.
În raport deci de toate aceste date, pe deplin justificat, în apel se face încadrarea juridică pentru fapta comisă și la 10 august 2000, ca drept tentativă la infracțiunea de omor calificat.
Atâta timp cât, fără nici un dubiu, s-a stabilit că prin intenție indirectă inculpații au aplicat părții vătămate, multiple lovituri în diferite zone vitale, cap, umăr, față și au folosit o furcă, un par, un topor, picioarele și o sticlă și fără a fi provocați de victimă, se dovedește că aceștia au avut reprezentarea rezultatului mortal, chiar dacă nu l-au urmărit.
Toate aceste elemente mai evidențiază că, recurenții, au fost conștienți și au acceptat moartea victimei și ca atare nu poate fi pusă în discuție schimbarea încadrării în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., după cum o cer și prin recursurile de față.
În consecință și față de împrejurările analizate și care conturează gravitatea faptelor comise, dar și pericolul social pe care-l reprezintă recurenții, se apreciază că, pedepsele aplicate de instanța de apel (prin admiterea apelului parchetului) sunt corespunzătoare cerințelor art. 72 C. pen. și vor asigura și scopurile sancțiunii penale după cum o prevăd dispozițiile art. 52 C. pen. și nu se impun a fi reduse.
Ca atare, recursurile inculpaților urmează a fi respinse, ca nefondate în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Drept urmare, se vor aplica și dispozițiile art. 381 și art. 192 C. proc. pen., deducându-se timpul arestării preventive pentru toți recurenții, ce vor fi obligați și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.C., C.N., C.P. și C.D. împotriva deciziei penale nr. 363 din 5 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 7 decembrie 2000 la 17 ianuarie 2003, pentru toți inculpații.
Obligă pe recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2003.