Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 347 din 22 noiembrie 2000, Tribunalul Galați l-a condamnat pe inculpatul P.A. la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen.
S-a aplicat art. 71 C. pen.
S-a constatat că partea vătămată S.C. A. S.A. Galați, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a anulat fila C.E.C. seria K 019000053555.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus ca suma de 250.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, din faza cercetării judecătorești, să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați nr. 202/P/1999 a fost trimis în judecată inculpatul P.A., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen.
Pe baza probelor administrate, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
În baza unei tranzacții intervenite între inculpatul P.A., administrator al S.C. R.I. S.R.L. Râmnicu Vâlcea și martora T.T., administrator al S.C. V.T. S.R.L. Constanța la data de 1 noiembrie 1998, primul a achiziționat de la aceasta din urmă, un număr de 1650 foi de tablă zincată, în valoare de 107.000.000 lei.
Pentru achitarea contravalorii mărfii, inculpatul a plătit în numerar suma de 7.000.000 lei, iar pentru diferența de 100.000.000 lei a emis fila C.E.C. seria K 01900005355, scadentă la 25 noiembrie 1998, asupra B.I.R., sucursala Vâlcea, unde-și avea contul deschis.
Ulterior încheierii tranzacției, reprezentanții S.C. V.T. S.R.L. Constanța, la data de 1 noiembrie 1998, primul a achiziționat de la aceasta din urmă un număr de 1650 foi de tablă zincată, în valoare de 107.000.000 lei.
Pentru achitarea contravalorii mărfii, inculpatul a plătit în numerar suma de 7.000.000 lei, iar pentru diferența de 100.000.000 lei a emis fila C.E.C. seria K 01900005355, scadentă la 25 noiembrie 1998, asupra B.I.R., sucursala Vâlcea, unde își avea contul deschis.
Ulterior încheierii tranzacției, reprezentanții S.C. V.T. S.R.L. Constanța, de comun acord cu administratorul S.C. A. S.A. Galați, față de care aveau o datorie, preexistentă, în convenit ca stingerea acestei datorii să se facă prin remiterea filei C.E.C. completată de inculpatul P.A.
În consecință, la data de 30 noiembrie 1998, S.C. A. S.A. Galați a introdus spre decontare la B.R.D., sucursala Galați, fila C.E.C., aceasta fiind refuzată la plată, de către B.I.R., sucursala Rm. Vâlcea, din lipsă de disponibil.
În urma verificărilor efectuate în faza de urmărire penală s-a constatat că S.C. R.I. S.R.L. Rm. Vâlcea, societate administrată de către inculpat, se afla în situația unor incidente de plăți, iar instrumentul în cauză, respectiv, fila C.E.C. emisă de inculpat, fusese anulată. Aceste aspecte îi fuseseră comunicate inculpatului, astfel, încât, în momentul emiterii filei C.E.C., inculpatul știa că nu are disponibil în cont, că, societatea sa era în încetare de plăți și instrumentul în cauză, respectiv fila C.E.C. emisă de inculpat, fusese anulată. Toate acestea dovedesc reaua credință a inculpatului, în momentul încheierii contractului.
Vinovăția inculpatului este dovedită, iar situația de fapt reținută se probează cu adresa B.R.D. Galați, fila C.E.C., adresa privind refuzul la plată, declarațiile martorilor M.C., A.T., C.L.S., T.T., audiați în faza de urmărire penală și, parte din ei, și în faza cercetării judecătorești.
Inculpatul nu a putut fi audiat pe parcursul procesului penal, acesta sustrăgându-se de la cercetarea judecătorească.
În drept, fapta inculpatului P.A. de a emite la data de 1 noiembrie 1998, un C.E.C., în sumă de 100.000.000 lei, asupra B.I.R., sucursala Rm. Vâlcea, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia necesară, în scopul de a obține pentru sine un folos material injust, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen.
La individualizarea pedepsei ce urmează a-i fi aplicată inculpatului, tribunalul va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social concret al faptei, modalitatea și împrejurările concrete în care aceasta a fost săvârșită, valoarea prejudiciului cauzat, faptul că acesta nu are antecedente penale, dar și faptul că, s-a sustras, în mod repetat și constant, de la cercetarea judecătorească.
Inculpatul P.A., prin apărător ales, a formulat cerere de apel peste termen invocând art. 361 C. proc. pen., solicitând desființarea sentinței penale nr. 347 din 22 noiembrie 2000 a Tribunalului Galați, pronunțată cu lipsă de procedură, deoarece atât în timpul urmării penale, cât și al judecății, a fost citat la o adresă veche, la care nu mai locuia, locuința fiind vândută de el și soția, de care, ulterior, a divorțat, plecând în Franța, unde se află și în prezent.
Deși, manifestându-și disponibilitatea asupra căii de atac, inculpatul a optat asupra apelului peste termen, ale cărui condiții le considera îndeplinite, Curtea de Apel Galați, prin decizia nr. 477 din 17 septembrie 2002 a secției penale, s-a considerat sesizată cu o cerere de repunere în termenul de apel (ceea ce nu este exact), respingând-o, inclusiv, apelul, pe care l-a considerat tardiv.
Prin aceeași hotărâre, a fost menținută starea de arest a inculpatului, care, a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând, totodată și casarea sentinței penale nr. 347 din 22 noiembrie 2000 a Tribunalului Galați, pentru că:
1. Atât la fond, cât și, în apel, judecata a avut loc în lipsa sa, pentru fond, fiind citat la o altă adresă, decât cea la care locuia, iar pentru apel, fără citarea la locul de deținere, deși era reținut în Franța, în vederea unei eventuale extrădări, motiv de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen.;
2. Deși a formulat apel peste termen, conform art. 365 C. proc. pen., acesta a fost soluționat pe un alt temei, pentru a putea fi respins, motiv de recurs, încadrabil în art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
3. Pedeapsa aplicată, este exagerat de mare, în raport de circumstanțele personale (faptul că este inculpat primar, nu s-a sustras de la urmărire și judecată, etc.) și, mai ales, de legea mai favorabilă, apărută, respectiv, O.U.G. nr. 207, motiv, încadrabil, în art. 3859 alin. (1) pct. 14 și pct. 20 C. proc. pen.
Examinând criticile aduse de inculpat deciziei recurate, se constată că, într-adevăr, primele două motive de recurs, sunt întemeiate.
Astfel, din practicaua deciziei penale nr. 477 din 17 septembrie 2002, rezultă că la data soluționării apelului, inculpatul n-a fost prezent la judecată, fiind arestat în Franța, în vederea soluționării unei cereri de extrădare, făcute de autoritățile statului român, apelul fiind soluționat, cu încălcarea art. 314 C. proc. pen., potrivit căruia: „Judecata nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de deținere” și „Aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie, ceea ce face ca hotărârea atacată să fie supusă casării, în baza cazului de recurs, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 5 (judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii)”.
Pe de altă parte, și cel de-al doilea motiv de recurs este întemeiat.
Examinarea cererii de apel introduse de inculpat împotriva deciziei, arată că acesta a fost caracterizat, în mod expres, fără nici un echivoc, drept un apel peste termen, și nu drept o solicitare de repunere în termenul de apel.
În atare situație, procedeul instanței de a caracteriza juridic, altfel, calea de atac promovată de inculpat, contrar voinței acestuia și prin înlăturarea eficienței juridice, pe care, aceasta ar fi avut-o, face și ea decizia casabilă, în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. (instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru inculpat, de natură a garanta drepturile acestuia și să influențeze soluția procesului), încât, recursul va trebui privit ca fondat și sub acest aspect.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva deciziei atacate, ca fondat și a-l admite, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casând decizia atacată și trimițând cauza aceleiași instanțe, pentru judecarea apelului peste termen, formulat de inculpat.
În funcție, de soluția pe care instanța de apel, o va da căii de atac introduse de inculpat, se va pronunța ori nu, și asupra modului, de realizare a individualizării pedepsei, criticată de inculpat prin cel de-al treilea motiv de recurs, prematur, de analizat de această Curte, în această fază a procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva deciziei penale nr. 477 din 17 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați.
Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru judecarea apelului peste termen, formulat de inculpatul P.A. împotriva sentinței penale nr. 347 din 22 noiembrie 2000 a Tribunalului Galați.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2003.