Ipotecă convenţională.Garanţie imobiliară. Formă autentică, advaliditatem
Conform art.1772 C.civ. ipoteca convenţională nu va putea fi constituită decât prin act autentic ceea ce presupune că forma autentică este o condiţie de validitate chiar a contractului de ipotecă, disocierea dintre acesta și contractul de garanţie, fiind fără suport juridic, atâta timp cât ipoteca convenţională este o garanţie imobiliară.
Secţia comercială, decizia nr.225 din 22
ianuarie 2002
Tribunalul Alba Iulia, prin sentinţa civilă nr.1040 din 3 decembrie 1999 a respins acţiunea reclamanţilor SC „A.N.” SRL și a persoanelor fizice R.E.,R.A. și R.D. împotriva pârâtei Dacia Felix – Sucursala Alba Iulia, prin care se cerea să se constate nulitatea contractului de credit din septembrie 1993 completat prin act adiţional, a contractului de garanţie imobiliară fără număr anexă la primul contract și a contractului de ipotecă, asupra imobilului situat în Alba Iulia, cu motivarea că societatea reclamantă nu justifică un interes legitim în promovarea acţiunii iar contractul de ipotecă este legal încheiat.
Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia comercială și de contencios administrativ prin decizia nr.415 din 12 mai 2000, a respins apelul reclamanţilor, reţinând în considerentele deciziei că la data semnării actului adiţional la contractul de credit, coproprietarii imobilului au garantat creditul, semnând și contractul de garanţie în conformitate cu dispoziţiile art.1772 C.civ. existenţa ipotecii fiind condiţionată de existenţa actului autentic.
Reclamanţii au declarat recurs invocând excepţia autorităţii de lucru judecat prin existenţa deciziei nr.1134 din 5 mai 2000, pronunţată anterior de Curtea de Apel Alba Iulia și care, faţă de aceleași părţi, a constatat nulitatea încheierii de înscriere a dreptului la ipotecă convenţională și a dispus radierea acestei ipoteci, situaţie faţă de care, în mod nelegal, prin încheierea din 31 mai 2000 s-a notat provizoriu același drept de ipotecă, menţionându-se răspunderea solidară a garanţilor.
Reclamanţii au precizat că își menţin criticile în ce privește contractul de credit și actul adiţional la acesta, sub aspectul clauzei de garanţie.
Recursul este fondat.
Printr-o decizie anterioară deciziei atacate în prezent cu recurs s-a constatat nulitatea încheierii din 1993, de înscriere a dreptului de ipotecă convenţională și s-a dispus radierea acestei ipoteci, reţinându-se în considerente că, este lovit de nulitate contractul de garanţie imobiliară, în sensul dispoziţiilor art.1171, 1772 C.civ.
Prin decizia supusă recursului s-a dat o interpretare greșită prevederilor art.1772 C.civ., ţinând seama că forma autentică este o condiţie de validitate a contractului de ipotecă, iar disocierea dintre acesta și contractul de garanţie este fără suport juridic, ipoteca convenţională fiind o granţie imobiliară.
Ca atare, clauza inclusă în contractul de credit prin actul adiţional, dintre beneficiarii creditului și pârâtă, referitoare la această garanţie imobiliară este nulă absolut, lipsindu-i obiectul, condiţie esenţială prevăzută de art.948 C.civ., pentru validitatea convenţiilor. La aceasta se adaugă și faptul nesemnării contractului de garanţii reclamanţi, nici în forma iniţială și nici în forma completată prin actul adiţional, care face parte integrantă din acest contract.
În consecinţă, recursul a fost admis, decizia recurată a fost casată, apelul
admis, iar sentinţa schimbată parţial, în sensul constatării nulităţii
contractului de garanţie ipotecară și a nulităţii parţiale a contractului de
credit încheiat între societatea reclamantă și pârâtă, în privinţa clauzei care
are ca obiect această garanţie imobiliară.