Acţiune în constatare.Acţiune în realizarea dreptului pretins.Prioritate
Potrivit art.111 C.proc.civ., partea care are interes în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, poate formula o cerere în acest sens, care devine inadmisibilă, dacă poate fi intentată o cerere în realizarea dreptului pretins, ca în cazul unei acţiuni de rectificare a înscrierii din cartea funciară.
Secţia
comercială, decizia nr.495 din 30 ianuarie 2002
Prin sentinţa civilă nr.71 din 29 ianuarie 1999, Tribunalul Hunedoara a admis în parte acţiunea SC „A” SA împotriva SC „T” SA, constatând că reclamanta este proprietara imobilului denumit „Laboratorul de cofetărie-patiserie” situat în Deva.
Prin decizia nr.953/A din 3 decembrie 1999, Curtea de Apel Alba-Iulia, Secţia comercială și de contencios administrativ a respins apelul reclamantei și a admis apelul pârâtei respingând acţiunea ca inadmisibilă.
Instanţa de apel a reţinut că în cauză nu sunt întrunite condiţiile restrictive prevăzute de art.111 C.proc.civ., deoarece imobilul care constituie obiectul litigiului este întabulat pe numele pârâtei iar aceasta îl folosește efectiv, astfel că reclamanta are posibilitatea formulării unei acţiuni în rectificarea înscrierii în cartea funciară, care este o acţiune în realizarea dreptului pretins.
Reclamanta a declarat recurs, susţinând că există o contradicţie între
dispozitivul deciziei, care menţionează numai respingerea acţiunii și
considerente, care precizează că acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, că
există o insuficientă motivare a deciziei pentru ca acţiunea să poată fi
calificată ca inadmisibilă, iar problema posesiei asupra imobilului este
irelevantă.
Recursul este nefondat.
Instanţa de apel a reţinut în mod corect că, reclamanta nu era îndreptăţită să
recurgă la o acţiune în constatare, atâta timp cât utilizarea imobilului în
litigiu de către pârâtă sub nume de proprietar este relevantă în speţă și că
tocmai această situaţie face inadmisibilă promovarea unei acţiuni în constatare
și impune reclamantei ca, în măsura în care se consideră proprietara legitimă a
imobilului să promoveze o acţiune în realizarea dreptului pretins, în care să
opună titlul său celui invocat de pârâtă.
Reglementarea cu valoare de principiu instituită prin art.111 C.proc.civ. este de aplicare generală dar nu există temeiuri pentru a se considera că pretinsul titlu de proprietate al reclamantei ar putea fi dovedit numai printr-o acţiune în constatare atâta timp cât există posibilitatea formulării unei acţiuni în realizare.
Menţionarea expresă în dispozitivul deciziei a soluţiei de respingere a acţiunii, fără alte precizări nu este în nici un fel contrazisă de motivarea respectivei hotărâri ,care susţine aceeași soluţie analizând inadmisibilitatea acţiunii.
În consecinţă recursul a fost respins ca nefondat.