Hearings: March | | 2026
You are here: Home » Jurisprudence - details

Obligaţia de plată a preţului. Bilet la ordin neexecutat

 

În situaţia în care nu se contestă izvorul creanţei și nici întinderea ei ci nerealizarea creanţei la scadenţă datorită pasivităţii creditoarei în a executa biletul la ordin pentru suma constituită garanţie în acest scop și care reprezintă o garanţie preventivă, raţiunea constituirii ei fiind chiar executarea la termen a obligaţiei garantate – plata preţului – rezultă că această posibilitate nefiind valorificată de creditoare, îi este imputabilă pentru plata cu întârziere a preţului.

 

Secţia comercială, decizia nr.847 din 11 februarie 2002

 

            Tribunalul Ialomiţa, prin sentinţa civilă nr.760 din 30 noiembrie 1999, a admis în parte acţiunea reclamantei SC „E” SA Urziceni și a obligat pârâta SC „A” SA Bonţida la plata diferenţei de curs valutar până la 4 octombrie 1999, reţinând că pe parcursul procesului pârâta a plătit preţul  cantităţii de șrot livrate reclamantei în baza contractului încheiat între părţi în 1998. Cum preţul a fost plătit cu întârziere, s-a dat eficienţă convenţiei părţilor în care s-a stabilit rata de schimb leu/dolar ca indice de referinţă, înlăturându-se apărarea pârâtei privind posibilitatea executării garanţiei constituită în acest scop.

            Curtea de Apel București, Secţia comercială, prin decizia nr.1776 din 13 iunie 2000, a respins apelul pârâtei prin care se invoca culpa reclamantei în neexecutarea biletului la ordin, emis la 1 octombrie 1998 pentru îndestularea creanţei preţului, cu motivarea că  biletul la ordin a fost emis anterior livrării mărfii, în scop de garanţie, iar nu de plată a mărfii, cele două obligaţii fiind diferite.

            Pârâta a declarat recurs pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., aplicarea greșită a legii, susţinând că instanţele au ignorat  regimul juridic al cambiei și biletului la ordin reglementat prin  Legea nr.58/1934 modificată prin O.G. nr.11/1993, în sensul că reclamanta deși avea  posibilitatea dar  și obligaţia de a-și încasa creanţa prin depunerea biletului la ordin, care are calitatea de titlu executor, a întârziat  în plata preţului prin nevalorificarea acestei posibilităţi, din culpa sa. 

            Reclamanta, însă, a cerut respingerea recursului susţinând că acţiunea  nu a fost întemeiată pe dreptul cambial ci pe dreptul comun, izvorul creanţei fiind contractul, iar garanţia nu a fost executată datorită pârâtei, care a invocat dificultăţi financiare.

            Recursul este fondat.

            Prin acţiunea  principală s-a cerut  reactualizarea  preţului cantităţii de șrot livrate în baza contractului din 1998 conform facturilor indicate, prin aplicarea ratei de schimb leu/dolar, ca urmare a neexecutării la termen a plăţii preţului convenit.

            Neexecutarea la scadenţă a obligaţiei plăţii preţului este însă imputabilă reclamantei, care, nu a introdus la plată biletul la ordin emis de pârâtă pentru garanţia contractuală, deși putea să o facă, la promisiunea pârâtei că va face plata cu ordin de plată.

            Ca atare, contrar interpretării date de instanţa de apel  sumei constituită în garaţie, ca obligaţie distinctă de obligaţia de plată a preţului, reclamanta a avut reprezentarea posibilităţii realizării creanţei prin executarea biletului la ordin emis de pârâtă la 1 octombrie 1998 și scadent la 31 decembrie 1998, în care s-a   menţionat că suma indicată reprezintă contravaloarea mărfii livrate, deși biletul la ordin este un titlu abstract.

            Este adevărat că acţiunea s-a întemeiat pe dreptul comun, nu pe dreptul cambial,  numai că în situaţia dată nu  se contestă izvorul creanţei și nici întinderea acesteia ci nerealizarea creanţei la scadenţă, datorită pasivităţii creditoarei în a executa biletul la ordin pentru suma constituită garaţie în acest scop.

            Garanţia astfel constituită este o garanţie preventivă, raţiunea constituirii ei fiind executarea la termen a obligaţiei garantate – plata preţului, posibilitate nevalorificată  însă de creditoare.

            Așa fiind, Curtea în raport cu dispoziţiile art.304 pct.9 C.proc.civ. a admis recursul, a casat decizia, a schimbat sentinţa în sensul respingerii acţiunii restrânsă la capătul de cerere având ca obiect reactualizarea preţului