Spaţiul comercial atribuit în baza H.G. nr.391/1995. Evacuare
Deși ulterior acordării în folosinţă gratuită a unor spaţii comerciale, societăţile comerciale cu capital majoritar de stat și-au modificat structura capitalului social devenind societăţi cu capital majoritar privat, acestea nu au pierdut facilitatea acordată, deoarece, interdicţia prevăzută de lege care să poată duce la o astfel de consecinţă este schimbarea destinaţiei spaţiului comercial.
Secţia
comercială, decizia nr.872 din 12 februarie 2002
Reclamantul Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca a chemat în
judecată pe pârâta SC “A” SA Bonţida cerând evacuarea necondiţionată a
acesteia din spaţiul situat în Cluj Napoca având o altă destinaţie decât
cea de locuinţă.
Prin sentinţa civilă nr.956/A din 16 mai 2000, Tribunalul Cluj a respins ca
nefondată acţiunea, reţinând că pârâta ocupă legal spaţiul din litigiu,
fiindu-i predat în folosinţă în condiţiile HG nr.391/1995.
Reclamantul a declarat apel și prin decizia nr.1070 din 8 noiembrie 2000, Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială și de contencios administrativ, l-a respins ca nefondat.
Motivarea acestei soluţii a avut în vedere că schimbarea ulterioară a situaţiei capitalului social nu constituie motiv pentru pierderea dreptului de folosinţă a spaţiului, iar actul normativ invocat de reclamant prevede cazurile în care dreptul de folosinţă a spaţiului încetează de drept înainte de expirarea termenului de 10 ani pentru care s-a acordat iar printre aceste cazuri expres și limitativ prevăzute nu este și cel al schimbării structurii capitalului social.
Reclamantul a declarat recurs, susţinând că, în mod greșit i-a fost respinsă acţiunea și respectiv apelul, întrucât la data publicării HG nr.391/1995 pârâta întrunea condiţiile de admisibilitate stabilite pentru preluarea spaţiului comercial în folosinţă gratuită, fiind o societate comercială cu capital majoritar de stat, dar că în prezent este o societate cu capital majoritar privat și drept urmare, este necesară retragerea dreptului de folosinţă gratuită și eliberarea spaţiului respectiv.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea criticilor formulate raportate la actele dosarului și hotărârile pronunţate în cauză, se constată că nu există nici un motiv, dintre cele prevăzute expres și limitativ de dispoziţiile art.304 C.proc.civ. care să conducă la casarea hotărârii curţii de apel.
Pârâtei în cauză i-a fost acordată folosinţa gratuită a spaţiului pe o perioadă
de 10 ani, iar la momentul acordării aceasta îndeplinea cerinţele HG
nr.391/1995, așa cum, de altfel a recunoscut și reclamantul.
Faptul că ulterior, pârâta și-a modificat structura capitalului social devenind o societate cu capital majoritar privat nu este de natură să ducă la pierderea facilităţii acordate, deoarece interdicţia prevăzută de lege care să poată antrena o astfel de consecinţă este schimbarea destinaţiei spaţiului comercial, respectiv a profilului avut în vedere în momentul acordării gratuităţii, potrivit dispoziţiilor art.2 alin .1 din HG nr.391/1995.
Cu toate acestea, gratuitatea va înceta de drept înainte de expirarea termenului de 10 ani, dacă se constată că societăţile comerciale beneficiare ale dreptului de folosinţă au închiriat, unor persoane fizice sau juridice, spaţiile în cauză sau dacă au transmis activitatea respectivă în locaţie de gestiune, chiar fără schimbarea profilului de desfacere a produselor din domeniile avute în vedere.
Prin urmare, constatându-se că modificarea structurii capitalului social nu
este o condiţie imperativă prevăzută de lege pentru pierderea gratuităţii, iar
celelalte condiţii legale mai sus menţionate nu au fost invocate și nici
încălcate, se reţine că nu există nici un motiv pentru evacuarea pârâtei din
spaţiul atribuit în baza HG nr.391/1995.
În consecinţă, recursul reclamantei a fost respins ca nefondat.