Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 387 din 7 octombrie 2002, Tribunalul Brăila a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul I.C.D.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 3385/2002, condamnatul I.C.D. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 52/1992 a Tribunalului Arad, în condițiile art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că prin sentința penală nr. 52/1999, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 183/1999, sentința rămasă definitivă prin decizia penală nr. 652/2001 a Curții Supreme de Justiție, petentul a fost condamnat la 7 ani închisoare, pedeapsă în a cărei executare se află.
Prin cererea formulată, condamnatul a solicitat întreruperea executării acestei pedepse, motivat de faptul că este bolnav, suferind de mai multe afecțiuni care îl pun în imposibilitatea de a executa pedeapsa.
În sprijinul cererii sale, condamnatul a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale, care să stabilească bolile de care suferă și dacă acestea pot fi tratate în rețeaua penitenciarelor, la efectuarea acestei expertize urmând a se avea în vedere și actele medicale depuse de condamnat.
Raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză a concluzionat că petentul prezintă discartroză lombară cu frust, fisură anală, hemoroizi interni, gastro-duodenită cronică și colecistită cronică nelitiazică, precum și dermită eczematiformă, boli pentru care necesită regim igienico-dietetic și tratament medicamentos sub supraveghere medicală, boli care pot fi tratate în rețeaua medicală a penitenciarelor.
Față de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, condamnatul a formulat obiecțiuni, ce au fost admise de instanță și au fost înaintate Laboratorului județean de Medicină Legală pentru a răspunde acestor obiecțiuni în care petentul acuză că ar suferi și de alte boli care nu au fost avute în vedere de Comisia de expertiză.
Prin adresa nr. 437 din 20 septembrie 2002, aflată la dosar, Laboratorul jud. de Medicină Legală Brăila, menționează că expertiza medico-legală efectuată nu a constatat că petentul suferă de melanom sau hepatită și consideră că această expertiză efectuată în cauză a răspuns implicit dacă petentul suportă regimul de detenție.
Mai mult decât atât, prin acest supliment, Laboratorul jud. de Medicină Legală Brăila a făcut precizarea că petentul se află în evidența și supravegherea serviciului medical al Penitenciarului Brăila și beneficiază de tratament conservator, iar la nevoie pentru administrarea unui eventual tratament chirurgical va fi internat într-o unitate spitalicească din rețeaua Ministerului Justiției.
Instanța având în vedere cele de mai sus, a constatat că petentul nu a făcut dovada că ar suferi de o boală care să-l pună în imposibilitate de a executa pedeapsa, așa cum prevăd dispozițiile art. 453 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., motiv pentru care a respins cererea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel condamnatul I.C.D. criticând-o sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale pentru întreruperea executării pedepsei, întrucât bolile de care suferă îl pun în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Prin decizia penală nr. 638/ A din 27 noiembrie 2002, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat, apreciind că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii, ca și a soluției primei instanțe, în termen legal, a declarat recurs condamnatul I.C.D., solicitând în esență admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate, iar pe fond, întreruperea executării pedepsei, pentru motivele invocate.
Recursul declarat este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitatea de a executa pedeapsa.
Din raportarea acestor prevederi legale la speța concretă, se reține că, într-adevăr, condamnatul suferă de o serie de afecțiuni, dar care, potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală, existent la dosar pot fi tratate în rețeaua sanitară a Direcției Generale a Penitenciarelor și nu îl pun pe acesta în imposibilitatea executării pedepsei, astfel că, în mod legal, instanțele au respins cererea formulată.
Așa fiind, examinându-se și din oficiu cauza, în temeiul dispozițiilor art. 3859 penultimul aliniat C. proc. pen. și cum nu se constată existența vreunui caz care să impună casarea hotărârii recurate, urmează, ca în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., secția penală a Curții Supreme de Justiție, să respingă recursul declarat, ca nefondat, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.C.D. împotriva deciziei penale nr. 638/ A din 27 noiembrie 2002 a Curții de Apel Galați.
Obligă condamnatul la plata sumei de 650.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2003.