Contestaţia în anulare, cale de retractare iar nu de reformare a soluţiei atacate
Contestaţia
în anulare ca o cale de retractare iar nu de reformare a soluţiei atacate,
vizează numai hotărârea instanţei de recurs și nu implică reexaminarea
fondului sau reaprecierea probelor.
Secţia comercială, decizia nr.2382 din 2 aprilie 2002
Reclamanta SC „P.I.” SRL București a chemat în judecată pe pârâta SC „V” SRL Sighișoara pentru a fi obligată să plătească contravaloarea lucrărilor, care fac obiectul unui contract de subproiectare, penalităţile de întârziere și actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor pretinse.
Tribunalul Mureș, prin sentinţa civilă nr.29 din 12 ianuarie 1999 a admis parţial acţiunea obligând pârâta la plata preţului restant cât și a penalităţilor.
De asemenea, a obligat pârâta să încheie cu reclamanta contracte succesive separate în conformitate cu clauzele prevăzute în art.5 din contractul de subproiectare, în caz de refuz hotărârea urmând a ţine loc de contract în condiţiile arătate.
Curtea de Apel Târgu Mureș – secţia comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr.368 din 29 noiembrie 1999, a respins ca nefondat apelul reclamantei și a admis apelul pârâtei împotriva aceleiași sentinţe, pe care a schimbat-o în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.
Invocând motivele prevăzute de art.304 pct.7, 9 și 10 C.proc.civ., reclamanta a declarat recurs.
Curtea Supremă de Justiţie – Secţia comercială, prin decizia nr.5459 din 9 noiembrie 2000, a respins recursul ca nefondat.
Prin contract, reclamanta s-a obligat să elaboreze documentaţia pentru partea de rezistenţă a construcţiei, în conformitate cu solicitările beneficiarului, dar a modificat soluţia propusă prin tema de proiectare, fără acordul beneficiarului, nerealizând funcţionalitatea multiplă comandată de beneficiar.
Ignorând cerinţele beneficiarului, reclamanta a încălcat prevederile art.8 lit.a din contract, ceea ce în mod corect a constatat și curtea de apel când a pronunţat soluţia legală și temeinică.
Reclamanta a formulat contestaţie în anulare, arătând că hotărârea este rezultatul unei greșeli materiale și a omisiunii cercetării motivelor de casare.
Contestaţia nu este fondată.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ enumerate de lege, fiind de strictă interpretare.
Astfel, potrivit art.318 C.proc.civ. hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Prima ipoteză are în vedere erori materiale evidente referitoare la aspectele formale ale judecării recursului.
Dar, pe această cale nu se pot valorifica greșeli de judecată cum sunt cele privind aprecierea probelor sau interpretarea unor dispoziţii legale, întrucât contestaţia în anulare nu implică reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
În speţă, contestatoarea invocă greșeli materiale ale Tribunalului Târgu Mureș și Curţii de Apel Târgu Mureș și care nu pot fi motive de anulare a hotărârii instanţei de apel.
De asemenea, contestatoarea este nemulţumită de soluţia curţii de apel pretinzând că aceasta a luat în considerare motive din apelul pârâtei și nu a ţinut seama de probele administrate. Or, contestaţia trebuia să vizeze hotărârea instanţei de recurs și nu a altor instanţe.
Nici cerinţele tezei a II-a a art.318 C.proc.civ. nu sunt întrunite în cauză, deoarece instanţa de recurs a analizat în mod grupat criticile formulate și a avut în vedere toate susţinerile formulate de reclamantă.
Chiar dacă soluţia instanţei de recurs ar cuprinde greșeli de judecată, pe fond, ele nu pot fi îndreptate pe calea contestaţiei în anulare, deoarece aceasta este o cale de retractare iar nu de reformare a soluţiei atacate.
În consecinţă, contestaţia a fost respinsă ca nefondată, nefiind îndeplinite condiţiile art.318 C.proc.civ.